După vizita fostului secretar de stat american la Bucureşti, în februarie s-a votat, în Senat, Legea Offshore-ului, care permite exploatarea gazelor naturale din adâncul Mării Negre. Condiţiile cerute de ExxonMobil au fost legiferate. Cu redevenţă din 2008, prin acordul petrolier, fără taxe pe venituri suplimentare, cu un credit fiscal garantat de stat. În schimbul mărinimiei senatoriale româneşti, companiile petroliere străine erau obligate să lucreze cu firme româneşti şi să angajeze forţă de muncă locală.
Vizita vicepreședintelui Comisiei Europene și comisar european pentru Uniunea Energiei la Bucureşti, luna trecută, a urmărit să se asigure că cerinţele OMV şi ale partenerilor ruşi din proiectul de exploatare vor rămâne într-o limită de redevenţă de 3,5%. Vorba unui amic, jucător pe bursă: „Statul român se împrumută cu 4,2% pe pieţele externe şi dă gazul cu 3,5%? Mai bine rămâne sub nisip!“.
Ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, a făcut un adevărat tur de forţă prin cancelariile lumii pentru dreptul exclusiv al maghiarilor de a se încălzi cu gazul din Marea Neagră, pentru că, nu-i aşa, „românii n-au ce să facă cu el, să-l ardă, să-i dea foc?“.
Printr-un lobby susţinut la Bruxelles, diplomaţii maghiari aproape că au reuşit să oprească viitorul gazoduct BRUA la graniţa de vest a Ungariei. Practic, să se folosească de tot gazul românesc.
Cu cât este mai mare prețul impus de companie, cu atât crește și impozitul pe diferența față de prețul de referință al unui MWh (45,71 lei), ajungând până la 80%. Cu alte cuvinte, dacă treaba merge și crești prețul – zice Liviu Mihaiu, un cunoscut ecologist – statul român ajunge să primească, în valori nete, chiar și jumătate din tot ce încasezi. „Că până la urmă e gazul nostru, nu al tău de-acasă!“
În varianta Legii Offshore din Senat nu se garanta dreptul României de a folosi o parte din gazul extras din zona litorală a Mării Negre. Dacă ar fi trecut în acea variantă şi de Camera Deputaţilor, Liviu Dragnea şi Călin Popescu ar fi fost crucificaţi de „gealaţii interesului naţional“. Li se puneau în cârcă atâţia saci de huiduieli de nu puteau duce. Ar fi fost acuzaţi, conform şlagărului „au vândut ţara străinilor“.
Acum, graţie modificărilor din Camera Deputaţilor, jumătate din rezerva de gaz extrasă va fi folosită de români, prevedere care nu exista în varianta de la Senat.
Pentru că socoteala de la Washington, Moscova, Bruxelles nu e aceeaşi cu cea din Dealul Arsenalului (Dealul Spirii), acolo unde sălăşluieşte azi Casa Poporului, ocupat de ambele Camere ale Parlamentului, CEO-iştii marilor producători de gaz din lume au ieşit la văicăreală publică.
Mark Beacom, CEO Black Sea Oil and Gas: „Astăzi am văzut cuvinte pe care nu le-am mai văzut până în acest moment. Am primit asigurări constante și ferme în această privință din partea guvernelor care s-au succedat. Și vedem că aceste asigurări au fost încălcate în acest moment. Cu o serie de prevederi noi, există posibilitatea de a se crea noi blocaje pentru aceste proiecte“.
Richard Tasker, director general Exxon: „Ceea ce ați dezbătut astăzi va face mult mai dificil pentru fiecare investitor să ia decizia de investiție“.
Cristina Verchere, CEO OMV Petrom: „După ceea ce am văzut că s-a întâmplat astăzi, aici, ne îndepărtăm în a adopta o decizie finală favorabilă de investiție“.
Şi, în fond, care e pierderea? Dintr-un venit brut de vreo 40-60 miliarde de dolari, statul român va lua 6,24 miliarde. Aşa de mare e pierderea investitorilor? 8-10?
Toate aceste smiorcăieli publice au apărut pe un UM TV. Unde altundeva, semn că Securităţii nu-i convine balul fiscal.
Sigur că după promulgarea Legii Offshore, asta dacă nu o întorc ambasadorii prin domnul preşedinte, înapoi la Cameră, atacul nu va fi frontal. Fi-vor ameninţări cu impeachment-ul introdus de Bruxelles după promulgarea legilor Justiţiei sau a tăierii fondurilor structurale că statul e defectuos. Că statul de drepţi, impus de puterile coloniale, nu e aşa cum vor ei. În Finlanda, Anglia, Norvegia, taxele şi impozitele, plus redevenţele, depăşesc 20%. Vorba românului, o vreme vor schelălăi, că doar nu fuge câinele de la măcelărie.
