Pe alocuri, din pacate, pesimismul a fost sentimentul care a dominat recenta sarbatorire a semicentenarului Uniunii Europene. O oarecare neliniste in legatura cu viitorul UE este, desigur, perfect de inteles, mai ales daca ne gandim la incertitudinea legata de eforturile de revitalizare a Tratatului Constitutional. Dar proiectul european a fost un succes rasunator, nu doar pentru Europa, ci pentru intreaga lume.
Europenii nu ar trebui sa cada prada dezamagirii atunci cand compara cresterile de produs intern brut (PIB) din Europa cu cele din, sa spunem, Statele Unite. Evident, Uniunea se confrunta cu imense provocari in incercarea de a concretiza unificarea economica, incluzand aici nevoia de reducere a somajului si imprimarea unui plus de dinamism economic. Totusi, in timp ce PIB-ul pe cap de locuitor a crescut in SUA, cei mai multi americani traiesc azi mai prost decat acum cinci ani. O economie in care an de an majoritatea oamenilor traiesc mai prost nu poate fi considerata un succes.
Mai important chiar, succesul UE nu ar trebui masurat doar prin acte individuale de legislatie sau prin reglementari, nici chiar prin prosperitatea pe care a generat-o integrarea economica. In ultima instanta, parintii fondatori ai UE au fost motivati in principal de instaurarea unei paci durabile, pe termen lung. Ei au sperat atunci ca integrarea economica va conduce la o mai buna intelegere, sustinuta fiind de infinitatea de contacte, generata inevitabil de activitatea comerciala. Interdependenta ridicata, gandeau ei, ar face ca orice conflict sa fie inimaginabil.
UE si-a realizat acest vis. Nicaieri in lume vecinii nu convietuiesc mai pasnic, nicaieri oamenii nu circula mai liber si in mai multa siguranta decat in Europa, iar aceasta realitate se datoreaza, in parte, si unei noi identitati europene care transcende cetateniile nationale. Acest model ar merita emulat peste tot in lume – drepturi si responsabilitati asumate in comun, inclusiv obligatia de a-i ajuta pe cei mai putin norocosi. si in acest din urma punct Europa s-a angajat intr-un pionierat si a acordat statelor in curs de dezvoltare un ajutor mai consistent decat orice alta tara sau entitate (cu un procent semnificativ mai mare din PIB-ul sau in comparatie cu SUA).
Lumea a traversat in ultimii sase ani o perioada dificila. Angajamentele in favoarea multilateralismului democratic au fost puse sub semnul intrebarii, iar drepturi garantate de conventii internationale precum Conventia Anti-Tortura au fost, in fapt, anulate. In acelasi timp, s-au putut trage o serie de invataminte, printre care cele ale pericolului arogantei si limitelor puterii militare, dar si cel privind nevoia unei lumi multipolare.
Avand o populatie mai mare decat a oricarei natiuni, cu exceptia Chinei si Indiei, dar si cel mai mare PIB la nivel mondial, trebuie sa devina unul dintre pilonii principali ai unei asemenea lumi multipolare; ea poate realiza acest deziderat prin proiectarea a ceea ce se numeste astazi "putere soft" – adica puterea ideilor si a exemplului. In definitiv, succesul Europei decurge, in parte, din promovarea unui set de valori care, chiar daca sunt de chintesenta europeana, pot fi considerate totusi globale.
Cea mai importanta din aceste valori este democratia, inteleasa nu doar ca organizare a unor alegeri periodice, ci mai curand ca participare semnificativa la luarea deciziilor. Democratia presupune o societate civila implicata, norme generoase de garantare a libertatii informarii si un peisaj mediatic viu, caracterizat prin diversitate, si care sa nu fie controlat de stat sau de cativa oligarhi.
A doua valoare importanta este dreptatea sociala. Un sistem politic si economic trebuie judecat dupa masura in care indivizii pot prospera si isi pot realiza potentialul. Ca indivizi, facem parte dintr-un cerc din ce in mai mare de comunitati, si ne putem realiza potentialul doar traind in armonie cu semenii nostri. Aceste premise fac, la randul lor, necesar un simt al raspunderii si solidaritatii.
Prin asistenta acordata statelor europene postcomuniste, UE a demonstrat cu tarie ca dispune de acest simt. Tranzitia de la comunism la economia de piata nu a fost una usoara, dar generozitatea fara precedent a Europei a meritat: tarile care au aderat la UE au fost mai performante decat toate celelalte, si asta nu doar datorita accesului la pietele europene. Mult mai importante au fost transferul de infrastructura institutionala, angajamentul ferm pentru democratie si paleta vasta de legi si norme pe care noi le consideram atat de des ca reprezentand o banala normalitate.
Europa a reusit sa fie un succes pentru ca recunoaste faptul ca drepturile individuale sunt inalienabile si universale si deoarece a creat institutiile necesare protectiei acestor drepturi. Prin contrast, America a fost martora unui asalt masiv asupra acestor drepturi, inclusiv asupra habeas corpus – dreptul oricarui cetatean de a contesta o retinere de catre autoritati in fata unui magistrat independent. Se fac, de exemplu, in functie de cetatenie, diferentieri extrem de fine intre drepturi.
In ziua de astazi, doar Europa este in masura sa pastreze un discurs credibil pe tema drepturilor universale ale omului. si pentru binele nostru, al tuturor, Europa trebuie sa continue sa-si spuna cuvantul – chiar mai apasat decat a facut-o in trecut.
De asemenea, daca proiectul european a intentionat sa genereze armonia dintre oamenii care convietuiesc in pace, la fel trebuie sa traim in armonie si cu mediul inconjurator, cea mai precara dintre resursele noastre. Dar chiar si in acest domeniu Europa si-a asumat un rol de frunte, in special in ceea ce priveste combaterea incalzirii globale, si a demonstrat ca egoismul poate fi lasat deoparte atunci cand se urmareste binele comun.
In lumea noastra de astazi exista destule lucruri care nu functioneaza cum ar trebui. In timp ce integrarea economica a sustinut atingerea unui set mai larg de obiective in Europa, in alte parti ale lumii globalizarea economica a contribuit la adancirea discrepantelor interne dintre bogati si saraci, dar si a decalajului dintre statele bogate si cele sarace.
Un alt fel de lume este o posibilitate reala. Dar trebuie ca Europa sa preia conducerea in incercarea de a o realiza.
Joseph Stiglitz este laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Ultima sa carte este "Making Globalization Work".
Copyright: Project Syndicate, 2007
www.project-syndicate.org
