Cresterea economica din tarile central si est-europene continua de cativa ani sa fie relativ alerta. Oricum, aceasta contrasteaza vadit cu performantele in domeniu din tarile vest-europene. Extinderea UE isi demonstreaza mecanismul. Capitalul vest-european a preluat prin privatizari pozitii majore in tarile central si est-europene primite in UE si apoi, prin transferuri de fabrici sau prin investitii noi, este in plina expansiune in aceste tari. Investitiile respective sunt evident generatoare de crestere economica, ce o depaseste pe cea din tarile vest-europene, avand in vedere bazele diferite la care se raporteaza. Si importurile aces-tor tari din vestul Europei cresc masiv, semn ca extinderea da rezultate pentru cei care au promovat-o, creand piete noi pentru tarile vest-europene imbatranite demografico-economic si cu piete proprii la satietate. Sangele proaspat din Est pentru tarile din Vest il constituie nu numai indirect aceste piete nou-create, ci si, in mod nemijlocit, aportul de forta de munca, cifrat la milioane si milioane de oameni, care isi gasesc in Occident conditii salariale superioare.
Foarte multe tari central si est-europene incep sa fie confruntate cu deficite de forta de munca de o anumita calificare. Noi si noi sectoare se adauga de la an la an pe lista celor cu probleme de forta de munca. Pentru tarile central- si est-europene responsabile apare acut problema cresterii rapide a salariilor pentru a impiedica golirea lor nu doar de specialisti, dar si de forta de munca necalificata, ambele categorii putand castiga, fiecare la nivelul ei, mult mai bine in Vestul Europei, care are nevoie de cadre atat calificate, cat si necalificate.
Aceasta ar insemna insa ca, pe un termen cat mai scurt, forta de munca inca existenta in tarile ei de origine sa extraga cat mai mult din cresterea economica deloc neglijabila pe care aceste tari de altfel o obtin.
Experienta Ungariei – tara responsabila fata de cetatenii ei – merita a fi remarcata. Ungaria a fortat de fapt preluarea directa sau indirecta de catre populatie a unei parti semnificative din roadele cresterii economice inregistrate. A lasat cresterile de salarii sa se produca, ba, mai mult, le-a promovat, facand acest lucru in sectorul bugetar. Inca si mai si, a folosit resurse bugetare pentru a dezvolta infrastructura publica si sociala, de la infrastructura rutiera la spitale si scoli. In doar cativa ani, deficitul bugetar s-a cascat insa distrugator, pana la 10% echivalent PIB, fata de normele UE in domeniu fiind de maximum 3% echivalent PIB. Evident, realizarile infrastructurale au ramas, nu le poate lua nimeni inapoi, dar aspre programe de austeritate sunt necesare pentru a pune finantele publice in relativ echilibru. Strangerile de curea vor lua inapoi de la populatie roadele la care aceasta a avut acces din cresterea economica obtinuta.
Este un mare semn de intrebare daca avem de-a face cu un esec sau nu! Chiar daca Ungaria, pana mai ieri "copilul teribil al Europei", este acum, pentru aceeasi presa occidentala, "bolnavul Europei"!
Vecina Romania apare parca la antipozi. Oficialitatile romane par sa fi ales varianta echilibrului. Deficitul bugetar este derizoriu si abia a ajuns in aceasta faza dupa ce luni de zile bugetul a fost in excedent. Nu precautia responsabililor finantelor publice romanesti constituie explicatia, ci mult mai probabil faptul ca politicienii romani nu prea se gandesc ca din cresterea economica inregistrata sa traga un ce beneficiu si populatia. Este de ajuns ca trag profit cativa imbogatiti, niscai clienti politici si, pe un plan mai general, paturi subtiri de populatie, privilegiatii puterii si tranzitiei. Probabil, sub presiunea fortelor pietei, deficitul de forta de munca va impinge totusi in sus salariile. Dar va fi suficient de tardiv pentru a impiedica migratia masiva spre Vest, din pacate din sectoare vitale: industria, constructiile, sanatatea, invatamantul!
