In vremuri conflictuale se impun, de regula, decizii rapide luate cu privire la partea baricadei aleasa in cadrul beligerantelor. De-a lungul anilor, Romania si-a vazut convingerile spulberate mult mai frecvent decat majoritatea statelor europene, traind momente cruciale atat la sfarsitul celor doua conflagratii mondiale – ca urmare a prezentei trupelor germane, respectiv rusesti pe teritoriul ei –, cat si cu ocazia evenimentelor din decembrie. In mod surprinzator, aderarea la UE a dat nastere unui alt episod de acest gen. Reformatorii din justitie si presedintele care le sustine demersurile se afla in razboi deschis cu forte redutabile din politica si presa. In ultima vreme, arena critica a mass-media a fost ocupata de oligarhi care, dupa achizitionarea unor ziare independente, au decis rescrierea trecutului recent si chiar a biografiei unor figuri marcante ale prezentului. Ziaristilor li s-a ordonat initierea unui atac la adresa ONG-urilor consacrate – aceleasi care cu putina vreme in urma sarisera in ajutorul jurnalistilor cu pricina, sicanati, pana in 2004, de un PSD maniat de investigarea "tunurilor" date avutiei nationale. Iar daca PD a scapat, deocamdata, relativ ieftin, fenomenul se datoreaza sperantei tacite ca unele personalitati democrate sa-l abandoneze, in cele din urma, pe Basescu. Motivele acestei atitudini jurnalistice à la Jekyll & Hyde sunt in buna parte, dar nu exclusiv, de natura economica. In unele cazuri, spiritele se dovedesc mai anarhice, nedispunand de loialitati adanc inradacinate – satisfactia lor consta pur si simplu din demolarea unor idoli, indiferent de valoarea sau nonvaloarea acestora. Ziua constituie exemplul cel mai relevant pentru astfel de transformari petrecute in presa centrala. Recent, Razvan Savaliuc infiera SAR si APADOR pe motiv ca cele doua ONG-uri nu au dat dovada de asceza ghandiana, acceptand unele finantari din partea UE. Monica Macovei a fost si ea pusa la zid, reprosandu-i-se a fi indraznit sa-si investeasca economiile intr-o proprietate. Fundatia Soros a fost in schimb iertata – cu toate ca inca vara trecuta fusese denuntata drept veritabil cuib de agenti secreti. Dar cum presedinta fundatiei, Renate Weber, se dovedeste un aliat anti-Macovei redutabil, Ziua a considerat ca se poate dedica nemultumirii doamnei in cauza, neglijate cu ocazia selectiei judecatorilor europeni din partea Romaniei. Doamna Weber a ramas ferita si de atacurile asociatiei ce poarta sarmanta denominatie de Civic Media, dedicata sicanarii adversarilor actualei coalitii transpartinice intr-un mod ce aminteste de tanarul Vadim al anilor ‘80, aflat in glorioasa sa perioada de caine de atac ceausist. Savaliuc este, neindoielnic, un bun cunoscator al trecutului "scandalos" al APADOR si SAR, dat fiind ca odinioara formau un trio dedicat eforturilor schimbarii vechii Romanii. Iar Victor Roncea si George Damian salutau, in 2005, in paginile cartii Axa: Noua Romanie la Marea Neagra liniile noii politici estice, de asigurare a securitatii Romaniei, promovate de Traian Basescu. Aceasta nu s-a schimbat defel, apropierea de Washington si Londra constituind si in prezent elemente-cheie ale politicii externe romanesti, dar intre timp Basescu a devenit, in viziunea celor doi jurnalisti, inamicul public nr. 1 al tarii. Planul de bataie pentru o astfel de schimbare de curs nu putea fi elaborat decat de insusi directorul cotidianului Ziua, asistat de Adrian Cioflanca. Domnul Sorin Rosca Stanescu nici nu este oligarh si nici nu s-a sfiit, pana in 2005, sa-i spulbere in paginile Ziua pe omnipotentii vremurilor – majoritar exemple ale spiritului neaos preocupat de prosperitatea rapida obtinuta in vremuri tulburi. In 2004, nici un alt cotidian nu s-a dovedit mai generos in ceea ce priveste spatiul acordat recenziei ultimului volum al subsemnatului (Furtul unei natiuni). Probabil ca echipa redactionala ma va considera, acum, un sarpe nutrit la sanul ei, dar nu pot trece sub tacere faptul ca excerptele publicate atunci se refereau la cazurile unor triste figuri ajunse intre timp aliati nedispensabili ai directorului Ziua. Voi incerca sa demonstrez, in urmatorul meu articol, ca, indiferent de actuala lupta dusa impotriva reformatorilor pana nu demult aliati ai sai, domnul Rosca Stanescu nu se poate dezice de propriul trecut. A contribuit semnificativ la victoria electorala a lui Traian Basescu si, mai mult decat atat, la crearea unui spirit public ce constituie, in prezent, principala sansa pentru ca presedintele si ministrul Justitiei sa-si poata continua lupta impotriva oponentilor.
Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford, Marea Britanie
