Va fi atacat Iranul?

Presa din Marea Britanie crede ca da. The Times chiar citeaza surse guvernamentale anonime care se tem ca presedintele Bush"va rezolva problema iraniana cu mijloace militare" inainte sa i se incheie mandatul.
Sigur ca Tony Blair nu poate afirma decat contrariul, admitand totusi ca evolutia evenimentelor depinde de multi factori imprevizibili. In orice caz, se va juca luni la Londra un nou episod din seria sanctiunilor si amenintarilor pe care le colectioneaza Consiliul de Securitate atunci cand devine neputincios. Sanctiunile oricum vor fi edulcorate, date fiind interesele economice enorme pe care le au in Iran Rusia, China si nu numai. Si nu va exista in continuare nici un indiciu ca Teheranul renunta sa treaca la productia industriala de uraniu imbogatit sau ca accepta sa dea garantii despre inexistenta unui program militar nuclear.
Sanctiunile de pana acum nu au avut drept efect decat sa consolideze pozitia simbolica a presedintelui Ahmadinejad in cercurile musulmane radicale din tot Orientul Mijlociu. El, persul, apare ca o adevarata forta a jihadismului secular, in vreme ce bogatii si lenesii emiri din Golf s-au vandut Occidentului! Administratia americana asista destul de suprinsa la aceasta repozitionare a Iranului ca lider peste conflictele interreligioase si interetnice din zona. Si vede uneltirile Teheranului pretutindeni unde militiile islamiste locale revin in forta, atat in  Afganistan, cat si in sudul Libanului, atat in Irak, cat si in alte tari arabe. Iar iluminatul Ahmadinejad continua sa ceara stergerea Israelului de pe harta cu aceeasi patima justitiara pusa in afirmarea dreptului tarii sale de a-si dezvolta industria nucleara civila. asta da caracter! Multi analisti cred ca este inceputul unei contaminari ideologice pentru intreaga zona, de genul celor care au aprins de doua ori spatiul european.
De cealalta parte, alt "caracter": un presedinte american convins ca democratia trebuie sa fie impusa statelor cu comportament "golanesc", daca nu se gasesc alte metode de persuasiune, chiar daca pretul in mijloace materiale si sacrificii umane e ridicat. Vicepresedintele Dick Cheney se oprea recent la Sydney pentru a spune ca, in ciuda retragerii anuntate a contingentului britanic din Irak, cel putin Statele Unite si Australia raman pe pozitia intransigenta cea mai dificila. Ele nu concep sa plece din Irak atata vreme cat situatia nu e clara. Iar claritatea se va lasa inca multa vreme asteptata. Va fi destul ca autoritatile de la  Teheran sa comita un pas gresit, "interpretabil", pentru ca evenimentele sa se accelereze. Deocamdata serviciile secrete americane aduna probe, mai mult sau mai putin concludente, despre existenta unor situri nucleare iraniene secrete. Dar in curand nu se vor mai incurca cu probele, nu va fi repetata dezastruoasa experienta mediatica ce a precedat invazia din Irak. Iar Israelul, care se simte direct amenintat, ar putea sa ia propriile sale decizii…