S-ar spune ca nimic nu este mai profitabil in epoca poluarii postmoderne decat sa vinzi obiecte de lux si benzina la pompa. Asocierea se impune dupa o rapida ochire aruncata peste bilantul realizat anul trecut de doua mari grupuri franceze, ce bat noi recorduri la beneficii.
Liderul mondial al luxului, LVMH, care vinde parfumuri, posete, alcooluri fine si tot felul de alte produse ce iti pot catifela vanitatea, afiseaza 1,879 miliarde de euro beneficii nete. Sunt incasari dublate in ultimii doi ani si posibil sa fie dublate din nou peste alti cinci. S-ar zice ca nu se mai poate trai fara posete Vuitton sau fara coniac Napoleon, daca si China s-a straduit sa deschida in timp-record 15 magazine de mare lux si sa afiseze acum un consum egal cu cel al Statelor Unite! Se bat, de asemenea, pe marochinaria franceza japonezii si soseste puternic din urma India, gata sa se imbibe cu toate parfumurile de la Sephora!
si mai falnic trambitate sunt cifrele beneficiilor obtinute de grupul Total, cel de-al patrulea grup distribuitor de hidrocarburi din lume. Au intrat numai anul trecut in casieria totala peste 12 milioane si jumatate de euro, iar actionarii isi freaca mainile de fericire cu gandul la primele pe care le vor incasa. Doar ca Total se afla intr-un total scandal: nu vrea sa imparta si altora, chiar atunci cand navele inchiriate de grup polueaza scandalos. Tot in aceste zile se tine si procesul petrolierului Erika, cel care in 1999 esuase in largul coastelor bretone si poluase masiv litoralul francez. Iese acum la iveala faptul ca Total inchiriase o nava cam harbuita, lacomindu-se la profit. Culmea este ca grupul nu vrea sa despagubeasca pe nimeni, procedand la chichite procedurale meschine, ca si cum ar fi in criza financiara. si mai scandalos in ochii unora e faptul ca acelasi Total plateste impozite colosale de 12 miliarde in strainatate si doar de 500 de milioane in Franta natala (pe care o si polueaza cu nonsalanta).
Ar trebui sa li se impuna unor asemenea casaloti multinationali taxe speciale pentru superprofiturile rezultate nu din investitii, ci doar de pe urma crizei mondiale a carburantilor, spun criticii de stanga. Iar subiectul invenineaza campania electorala in aceasta Franta nu tocmai optimista si nu tocmai performanta, in comparatie cu alte surori europene. O Franta in care a castiga bani pare inca a fi o rusine etica si care flutura stindardul egalitarismului sau flamurile echitatii foarte neconvinsa, in continuare, de noua religie a mondializarii.
