Un ziarist francez, suspendat fiindca si-a exprimat o preferinta!

Ziaristul  Alain Duhamel, vedeta a presei scrise si audio-vizuale din Franta, cu numeroase carti publicate si frecvente aparitii in dezbateri politice dintre cele mai importante, este exclus de acum inainte de la toate dezbaterile gazduite de France Television, postul public. si cum o sanctiune nu vine niciodata singura, iata ca acelasi este interzis si pe postul de radio privat RTL, unde rostea zilnic un editorial, dimineata la 7,40.
Motivul acestei ostracizari generale, cel putin pe perioada campaniei electorale? Ei bine, Duhamel declarase, toamna trecuta, la o intalnire cu  studentii de la Institutul de Studii Politice din Paris, ca unul din actualii candidati la presedintie, Franµois Bayrou, i se pare mai interesant decat ceilalti. Ba chiar marturisise ca va vota cu el. Inregistrarea acestei afirmatii, difuzata pe internet abia acum, si-a facut deci efectul. Duhamel insusi recunoaste ca a gresit. Trebuia sa se abtina, sa nu-si exprime public preferinta, sa pastreze echidistata, neutralitatea, principiu de baza in conduita deontologica publica, pentru orice ziarist profesionist.
Trebuie sa recunoastem ca cineva obisnuit cu pletoricele dezbateri de pe posturile tv dambovitene, unde multi "comentatori" politici nu fac decat sa etaleze opinia lor, parerea lor, partizanatul lor, pronuntand formula "eu cred ca"… dupa fiecare segment de fraza, nu ar pricepe nimic din toate astea.
Cum adica, atunci cand esti ziarist, nu poti spune cu cine votezi? Nici macar nu i-a injurat pe ceilalti candidati, si tot a fost pedepsit! Obligatia de a pastra o anumita rezerva este o practica generalizata in presa de calitate. Ea  reflecta, de fapt, nivelul la care s-au infuzat in societate principiile demonstratiei, bazate pe acceptarea reala a opiniilor diverse si pe evitarea imposturii. Ziaristul nu creeaza realitate. Pentru asta ar trebui sa se transforme in intelectual militant, in ideolog activ, in om politic. si chiar si atunci un pic de modestie nu-i strica, daca ne gandim ca intamplarea mestereste mersul lucrurilor mai mult decat toate strategiile cabinetelor politice. Prima lectie din abecedarul profesiei de jurnalist te indeamna sa faci deosebirea intre informatie si comentariu. Iar apoi sa eviti unghiul dictatorial care te-ar putea transforma in sursa de comunicare, dupa modelul ucazurilor prin care conducerea unei firme de facut suruburi le comunica salariatilor din sectii noi reguli pentru reglarea productiei. Ziaristul nu face decat sa intermedieze transmiterea informatiei, cum stie el mai bine, mai concis, mai clar. Iar, ca sa faca inteligibila perceperea informatiei, a ideilor, are chiar obligatia de a-l incita pe liderul de opinie sa se exprime pe intelesul tuturor. Ziaristul se multumeste doar cu un soi de pedagogie maieutica, stiind inca ca, bine practicata, actiunea lui iriga fertil viata comunitatilor. Sigur ca nu este nici el om de piatra, are si el propriile simpatii, analize, convingeri. Dar meseria lui ramane o metafora a comunicarii in poiana lui Iocan.