Lumea universitara a cunoscut la instaurarea regimului comunist, dar si dupa 1989, metamorfoze care urmeaza in general grila de transformare a societatii. Fostii lideri comunisti sau membrii retelelor Securitatii s-au perpetuat sub diverse infatisari, in posturile-cheie ale invatamantului superior. Clujul, Timisoara sau Targu-Muresul nu fac exceptie de la aceasta regula.
Ar fi interesant sa cunoastem dinamica structurilor peceristo-securiste in interiorul spatiului universitar. Daca in ceea ce-i priveste pe fostii nomenclaturisti, acestia pot fi identificati mai usor, in cazul fostilor securisti sau informatori investigatiile se dovedesc dificile. Si ar fi necesar ca profesorii universitari, mai ales cei care ocupa pozitii administrative inalte, sa faca obiectul unui riguros control al dosarului de cadre sau de Securitate, si – de ce nu? – sa intre sub incidenta Legii lustratiei.
Arhivele universitatilor ar putea si ele raspunde la multe intrebari. Cercetatorii ar putea valorifica informatii importante privind viata in interiorul universitatilor sub regimul comunist. Numai ca, de cele mai multe ori, aceste arhive sunt ferecate mai abitir ca cele ale fostei Securitati. Ar putea surprinde modul in care elitele universitare interbelice, trimise in puscariile comuniste si supuse regimului de exterminare la Sighet, Gherla sau Aiud, au fost inlocuite cu activisti de partid cu cateva clase, caftaniti universitari peste noapte, bineinteles, cu patalamale in regula.
La fel de interesant ar fi sa vedem cum au fost infiltrati sau avansati in universitati oamenii regimului comunist dupa 1989. Se stie ca regimul a avut grija de oamenii lui si daca nu a reusit sa ii plaseze pe toti in mediile economice sau politice, unde felia a fost mai groasa, i-a ajutat sa se adapteze si in alte medii, printre care si cel universitar.
Cu experienta de partid sau Securitate, care le-a format o grozava apetenta pentru bani, baronii universitari ar putea fi recunoscuti in principal dupa burtile mari sau purpura din obraji, precum si dupa declaratia de avere. Asta, daca si-au postat-o pe Internet, sau daca, in spiritul atasamentului fata de patrie, au declarat totul, in detaliu – intocmai cum faceau la Securitate sau la partid.
çnsa, cel mai bine ar putea fi recunoscuti dupa agresivitatea cu care isi trateaza studentii, violenta verbala sau aluziile insidioase, ori satisfactia cu care propun Senatelor universitare biruri noi pe capul studentilor. O alta modalitate de identificare ar fi dupa "opera" acestora, care daca nu a fost scrisa de altii, "in colaborare" eventual, atunci a fost plagiata grosier.
Si daca, prinsi cu ocaua mica, acestia se jura ca nu este asa, atunci cu siguranta ca se revendica, si numai prin mentalitate, de la partid ori de la Securitate.