Momentul de cotitura in Dosarul „Gazeta”

Dosarul „Gazeta” a ajuns la un moment de cotitura. Arestarea directorului general al trustului, Aurelian Grama, si cea a directorului de dezvoltare, Dan Parcalab, a declansat, pentru prima data de la inceperea scandalului, mecanismul subtil al sentimentului solidaritatii de breasla.
La Curtea de Apel Cluj au venit jurnalisti din Maramures, care au dorit, astfel, sa arate ca sunt alaturi de Parcalab. In Baia Mare, mii de oameni au semnat liste care arata ca, pentru ei, inculpatul este un jurnalist credibil. Aceste semne trebuie sa fie un avertisment pentru procurori. Ei nu trebuie sa uite nici ca raspunderea penala este individuala, deci fiecare trebuie sa raspunda strict pentru faptele sale, nici ca prezumtia de nevinovatie este obligatorie pentru un stat de drept.
In fond, o asemenea evolutie este normala. Jurnalistii din Transilvania nu aveau cum sa se solidarizeze cu fostul comisar de politie Ioan Otel. Ei nu au lucrat impreuna nici in anchetele IPJ, nici nu s-au distrat cot la cot in taverne de genul celebrei „Moonlight” – raiul prostituatelor cu sampanie.
In schimb, multi jurnalisti au lucrat umar la umar, ani la rand, cu Dan Parcalab ori cu Aurelian Grama. Au resimtit din plin aceleasi presiuni politice, poate si-au primit de la aceleasi publicatii salariile platite cu intarziere. Iar acest lucru cimenteaza niste relatii, chiar daca cei doi au ajuns apoi sefi.
Desigur, Justitia trebuie sa fie independenta. Insa magistratii nu trebuie sa uite ca ei sunt investiti cu o putere imensa ca sa aplice legea, nu ca sa fie stapanii ei. Dispretul si aroganta cu care unii dintre judecatori s-au obisnuit sa ii trateze pe cei care intra in salile de judecata, indiferent ca sunt acuzati ori oameni din public, este rau prevestitor.
De foarte multe ori, magistratii interpreteaza legea dupa bunul lor plac. Sa luam un exemplu. Desi legea prevede ca sedintele de judecata sunt publice, o multime de judecatori interzic accesul camerelor foto ori de filmat in spatiile unde au loc procesele.
Totul este ascuns in spatele dreptului la propria imagine, cu toate ca CEDO a stabilit clar ca atunci cand este vorba de interesul public, dreptul oamenilor la informatie prevaleaza asupra celui la propria imagine, in cazurile in care este vorba de personalitati publice. Cu toate acestea, judecatorii continua sa ii amendeze pe jurnalistii care vor sa exercite in salile de instanta obligatia lor profesionala de a-i informa pe cei care compun publicul lor.
Curios este faptul ca nici un judecator nu motiveaza in drept, cu articole si paragrafe de lege deciziile prin care transforma procesele publice intr-un soi de adunari ale initiatilor, la care au acces doar avocatii si cei care au aflat, din intamplare sau nu, de procesele cu pricina. Toate aceste lucruri pot degenera intr-un cancer al sistemului, in care sa nu mai conteze dovezile de la dosar, ci bunul plac al judecatorilor.