La sedinta plenului Curtii Supreme de Justitie din februarie 1995 consacrata stabilirii practicii unitare in problematica restituirilor imobilelor confiscate de statul comunist, judecatorul Anton Pandrea a votat impotriva, alaturi de alti 24 de judecatori, respectand astfel indicatiile de atunci ale presedintelui Ion Iliescu. Decizia numarul 1 din 1995 a Curtii Supreme, la care si-a adus contributia si judecatorul Anton Pandrea, a indepartat Romania de practicile democratice europene. Alti circa 23 de judecatori care au votat pentru restituirea caselor nationalizate au intrat atunci in dizgratia lui Iliescu.
In 1998, Anton Pandrea nu a fost reinvestit in functia de judecator la Curtea Suprema. Surse judiciare sustin ca marginalizarea lui Pandrea s-a datorat atat votului sau din 1995 impotriva restituirilor caselor nationalizate, cat si datorita biografiei tatalui sau, „care a fost numit judecator de Securitate prin 1952, la Raionul Grivita, desi avea doar cinci clase primare si un an sau doi de scoala juridica. Noi le spuneam judecatori cu scoala de dans”, sustin surse judiciare. Aceleasi surse spun ca Anton Pandrea „stie carte si nu este corupt. Singura lui slabiciune era presedintele Iliescu, de care asculta orbeste”.
