Nu este niciodata prea tarziu pentru recunoasterea, asumarea si condamnarea crimelor comunismului, afirma presedintele AFDPR, Constantin Ticu Dumitrescu. Un destin marcat de detentia din inchisorile comuniste si de lupta tenace de a contribui la crearea unui suport legislativ pentru reechilibrarea balantei istoriei. El asteapta ca seful statului sa-si respecte si ultima promisiune: aceea de a merge pana la capat cu predarea integrala a tuturor evidentelor manuale sau electronice a dosarelor fostei Securitati. Hala 3 din depozitul Popesti-Leordeni este deja pregatita pentru a prelua ultimul transport.
– Cum apreciati declaratia presedintelui Traian Basescu in fata Parlamentului?
– Mai intai tin sa precizez ca eu am initiat de fapt un proces al celor vinovati de crimele si faradelegile din perioada comunista. Referitor la intrebarea dumneavoastra, pot sa declar ca, de ar fi sa ma rezum fie si la numai acea fraza din raport exprimata de presedinte in declaratia solemna din Parlamentul Romaniei prin care regimul comunist era condamnat drept „un regim ilegitim si criminal de la inceput si pana la sfarsit”, nu pot sa fiu decat satisfacut.
– V-ati declarat in mod public nemultumirea fata de seful statului…
– Trebuie sa va intrerup pentru a marturisi ca la receptia de luni seara de la Cotroceni am tinut sa recunosc ca dansul a avut dreptate. Astfel, domnia sa, avand in fata raportul final al Comisiei prezidentiale, a putut face, acum, in ajunul integrarii noastre in UE, acea declaratie solemna, care marcheaza o etapa cruciala in istoria post-comunista a tarii noastre. Declaratie care, departe de a fi un punct de sosire, reprezinta startul in cursa in timpul pierdut, in vederea recuperarii marilor restante ale tranzitiei.
– Cum comentati faptul ca demersul oficial de condamnare a comunismului vine dupa 17 ani?
– Daca procesul crimelor si faradelegilor comunismului a fost blocat in 1992, daca legea lustratiei a ramas din 1994 in stadiul de proiect, iar deconspirarea Securitatii atat de obstructionate este partiala si a fost mult intarziata, pentru recunoasterea, asumarea si condamnarea crimelor comunismului nu este niciodata prea tarziu.
– Cum comentati faptul ca presedintele comisiei, Vladimir Tismaneanu, este contestat?
– Cunosc aceste reactii si cred ca oricine ar fi fost numit ar fi avut parte de aceleasi atacuri furibunde. Eu cred ca din multe puncte de vedere alegerea lui Vladimir Tismaneanu a fost cea mai potrivita. Ma revolta insa ca intre oamenii politici care se leaga printre altele de apartenenta politica a parintilor sai sunt unii care nu isi vad barna din propriii ochi. Pentru ca se stie ca avem lideri politici ai caror parinti au fost generali de securitate. Sau altii care in loc sa-l imite pe Tismaneanu, care nu numai ca a recunoscut, dar a si condamnat activitatea comunista a parintilor sai, fac acum pe suparatii.
– Dar sunt atacati si multi dintre membrii comisiei si chiar existenta acesteia.
– Raportul acestei comisii, care a devenit un document oficial al statului roman, nu se bazeaza decat pe date si documente. Cei care nu au dorit niciodata cunoasterea adevaratei fete a comunismului sau nu vor sau nu pot sa inteleaga acest lucru incearca si de data aceasta sa se opuna sau sa denigreze aceasta pagina de istorie scrisa acum, al carei semnatar este adevarul. Asemenea indivizi ar dori sa se treaca sub tacere perioada celor 45 de ani cand sute de mii de oameni au fost ucisi sau exterminati in inchisori ori suferinta celor aproape 2 milioane de romani inchisi sau deportati ca sa ma rezum numai la aceste crime contra umanitatii. Din aceasta perspectiva, numele celor care au colaborat la redactarea raportului trece pe planul secund. Aceasta, repet, intrucat legitimitatea raportului se sprijina pe miile de documente incontestabile din istoria comunismului si pe marturiile noastre, ale celor din ce in ce mai putinii supravietuitori ai Gulagului, arhive ale suferintei care asteapta sa fie cercetate si totodata cunoscute in intregime. Condamnarea oficiala a comunismului ca regim politic de esenta criminala, lipsit de orice legitimitate, nu se face pentru interesele sau gloria noastra, a autorilor acestui raport. Si nici pentru gloria presedintelui Romaniei. Este o datorie pe care o implinim fata de memoria victimelor acestui regim odios, dar si fata de generatia tanara, care are dreptul sa cunoasca adevarata istorie dincolo de minciuna comunista. De aceea, numele noastre nu conteaza. Acest document ar trebui sa se aseze sub semnul anonimatului, precum miile de gropi comune raspandite pe trupul ranit al Romaniei.
– Serviciile secrete vor preda CNSAS dosarele fostei Securitati pana la sfarsitul anului.
– Timp de sase ani, sfidand o lege, serviciile nu au predat decat 6-7.000 de dosare. Traian Basescu a facut ca in cinci luni sa fie predate 1,3 milioane de dosare. Il astept insa pe seful statului sa respecte ultima promisiune publica facuta, aceea de a merge pana la capat. Ma refer la predarea integrala a tuturor evidentelor manuale sau electronice si la faptul ca, desi s-a continuat sa se desecretizeze si sa se predea CNSAS-ului cateva zeci de mii de dosare, totusi ar fi suficient ca serviciile sa retina ca secretizate cinci-sase sute de dosare care privesc tocmai personalitatile importante din viata noastra publica si politica. De asemeni, atata vreme cat CNSAS-ul nu poate da niciun raspuns privind cercetarea trecutului unei persoane decat dupa ce se adreseaza in scris serviciilor, asta inseamna nu numai blocaj, dar si continuarea dependentei fata de aceste servicii. Or, cu acest lucru eu nu pot fi de acord.
– Exista spatiu suficient in depozitul de la Popesti-Leordeni?
– In ceea ce priveste arhivele, suntem de o saptamana pregatiti cu Hala 3 de la Popesti-Leordeni si putem primi un milion de dosare, respectiv 20 de kilometri, si nu 700 de metri cat spun serviciile secrete ca mai au de predat. Problema spatiului de depozitare nu exista si de fapt nici nu a existat.
– Cum comentati reactia violenta din Parlament la citirea declaratiei de condamnare a comunismului de catre seful statului?
– Am avut sansa sa ma asez intr-o loja unde erau erau doi diplomati straini. Astfel incat am asistat la tot acest scenariu grotesc jucat de grupurile de presiune care semanau foarte bine cu grupurile SS, dirijate acum de parlamentarii PRM. Poate insa ca PRM-ul a jucat intr-un singur fel mai pe fata decat cei care s-au multumit sa asiste bucurosi in tacere la toate aceste scene de violenta fascistoida asumandu-si relansarea politica a lui Ion Iliescu, ceea ce inseamna in mod clar delegitimarea fata de social-democratia europeana. Vinovatia principala insa apartine presedintelui Senatului, Nicolae Vacaroiu, si nu in ultimul rand presedintelui Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. Fata de daunele morale si politice pe care le avea de suportat Romania, mai ales pe plan extern, se impune ca partidele politice, prin parlamentarii lor, sa inceapa actiunea de destituire din functii a celor doi presedinti. Dupa cum toti cei vinovati de tulburarea ordinii publice, acte de violenta si de insulte proferate intr-o institutie de baza a statului de drept trebuie sa raspunda in fata justitiei, fiecare fiind filmat. Orice se va intampla insa, luni, 18 decembrie, tara intreaga a putut sa constate de ce trebuie condamnat comunismul.
