Rusia a inceput sa joace tare pe plan international si are toate sansele sa reuseasca a-si impune interesele. America, unica superputere si singura ce i-ar putea tine piept, este incurcata rau in razboiul din Irak si va fi literalmente blocata intr-o perspectiva de infruntare nu doar diplomatica cu Iranul, in timp ce Europa este, exact in relatiile cu Rusia, doar un colos cu picioare de lut, neavand nici o semnificatie in plan militar si, prin implicatie, si pe plan politic, iar economic, unde conteaza, puterea ii este emasculata de dependenta energetica tocmai de Rusia.
Ceea ce este interesant – si de remarcat -, Rusia a invatat repede si, se pare, foarte bine regulile jocului din economia de piata globalizata (sau pretins globalizata) si le practica vanos. Le foloseste din plin si da peste nas cu ele Occidentului obisnuit pana acum sa nu aiba adversari in domeniu, ceea ce a indus printre occidentali un fel de exercitiu unilateral in sustinerea si practicarea globalizarii: transnationalizare de la ei catre ceilalti, dar, vai!, nu si invers! De aici si starile conflictuale create cand altii incearca sa scoata si ei capul, cautand sa iasa din conditia de „globalizati” si sa aspire la conditia de „globalizanti”.
Rusia incearca sa fie printre „globalizanti” folosind deocamdata unicul instrument serios si eficace pe care il are la dispozitie: combustibilii fosili, indeosebi gazul natural de care dispune si de care altii au nevoie. Occidentul este inca in posesia celorlalti doi principali vectori ai transnationalizarii si globalizarii (altora!): tehnologia si resursele financiare. Socoteala Rusiei este clara: voi, occidentalii, ati inventat si brevetat expansiunea externa (si conditionarea altora) prin investitii, si nu doar prin comert, mai precis prin implicari directe pe piete straine, si nu doar prin exporturi pe acestea, si, ca atare, avem si noi dreptul sa folosim aceleasi parghii! Mai simplu: vreti gaze naturale rusesti, le veti avea nu doar daca le importati, ci daca imi si cedati mie, Rusia, pozitii pe propriile voastre piete de aprovizionare si distributie! Si mai concret formulat, desi in ipocrizia care domina limbajul international nimeni nu spune lucrurilor pe nume, Rusia pretinde contra gazului pe care il livreaza acces la profiturile obtinute in tarile consumatoare din distributia gazului, care reprezinta aproape grosul profiturilor pe lantul productie-transport-distributie! Rusia nu se mai multumeste cu profiturile realizate in productia de gaze si le vrea si pe cele din distributie. Occidentul nici sa n-auda de asa ceva, pentru ca nu este vorba doar de profituri, ci si de controlul strain asupra uneia din axele majore ale economiei!
Conflictul mocnit de atat timp a izbucnit puternic cand Gazprom – instrumentul Rusiei in domeniu – a facut o oferta de preluare a celui mai mare distribuitor de gaze din Marea Britanie (Centrica). Guvernul britanic a intervenit pentru a opri oferta Gazprom pe considerentul de a fi una „ostila” (adica o oferta de cumparare care nu se face pentru companii in dificultate, ci, dimpotriva, pentru companii carora le merge bine). Rusia a sarit in sus! Vrea sa zica: noua ne cereti sa ne deschidem pietele in fata investitiilor voastre, iar voi le inchideti in fata celor ale noastre! Daca nu ne acceptati pe pietele voastre, atunci trebuie sa ne intelegeti si pe noi – intrucat, in fond, sunt in joc interesele noastre – ca vom vinde si noi gazul pe alte piete. Amenintarea nu este o poveste, deoarece India si China, aflate intr-o foame nebuna dupa energie in contextul dezvoltarii lor fulminante de ani si ani, abia asteapta gaz rusesc. Or, se pare ca rata descoperirii de noi resurse de gaze naturale in Rusia n-a mai tinut pasul cu extractiile in ultimii ani, asa ca o aprovizionare a pietelor chineza si indiana din gaz rusesc ar implica o comutare a acestuia dinspre destinatiile europene inspre destinatiile asiatice.
America a considerat necesar sa intervina. Vicepresedintele Cheney a ales Vilnius pentru a acuza Rusia ca isi foloseste resursele energetice spre a face presiuni asupra tarilor din regiune, aluzie directa la cresterile de tarife din ultimul timp la gazele rusesti, dar mai ales la faptul ca livrarile de gaze au fost conditionate strict de preluarea de catre Gazprom a distributiilor de gaze in fostele tari din Uniunea Sovietica sau de existenta unor intermediari agreati (care sunt de fapt companii detinute de Gazprom) in tarile foste comuniste din zona, cum este si cazul Romaniei. Presedintele Putin n-a ramas dator. Intrucat „tovarasul lup mananca ce stie fara sa intrebe pe nimeni” – a spus Putin -, „trebuie sa ne intarim casa noastra”, ceea ce a fost interpretat ca o relansare virguroasa a cursei inarmarilor.
La Berlin, pare sa se procedeze pragmatic, prefigurandu-se – s-ar putea! – viitorul. Desi cu mult mai putin entuziasm decat predecesorul domniei sale Schroder, cancelarul Angela Merkel a mers in fond pe aceeasi linie. Nu numai ca proiectul unei conducte directe de aprovizionare cu gaz rusesc a Germaniei va continua, dar Gazprom a obtinut de la gigantul BASF 50% din concernul Wingas, care distribuie gaze in Germania, si 50% din Wingas Europe, care distribuie gaze in afara Germaniei.
Pe fond, Occidentul n-are nici un argument sa impiedice administrativ sau politic expansiunea pe propriile piete a capitalului rusesc (privat sau de stat). In ultima instanta, este vorba de tezele Occidentului privind transnationalizarea si globalizarea pe care, este drept, Occidentul le-a promovat pentru propria expansiune, si nu pentru cea a altora. Si in cazul Romaniei, toti factorii occidentali – guverne, FMI, Banca Mondiala, Uniunea Europeana – au cantat imperativul pentru oficialitatile de la Bucuresti de a privatiza distributiile de gaze si electricitate si, dupa presiuni puternice, acestea au fost preluate de companii occidentale. Roata insa se invarteste! In ce priveste gazul, Rusia se afla la timona. S-ar putea ca Occidentul sa nu agreeze cum s-a invartit roata si sa incerce sa blocheze expansiunea capitalului rusesc in frunte cu Gazprom pe propriile piete. Nu este exclus insa ca, in acest caz, gazul rusesc sa porneasca spre China.
