Decretul 770/1966 a fost unul dintre instrumentele proiectului megalomanic al lui Nicolae Ceausescu de "edificare” a "omului nou”, in care cuplul Ceausescu miza pe aparitia rapida a unor noi generatii, educate in spiritul propagandei comuniste, care sa nu aiba memoria trecutului si care sa fie devotate viitorului comunist al tarii. Decretul a fost promulgat pe data de 30 septembrie 1966 si a fost publicat in Monitorul Oficial pe 1 octombrie.
Imediat au fost declansate si celelalte componente ale utopiei: campania stahanovista de construire a cartierelor de blocuri la marginea marilor orase, cu apartamente confort 3 si 4, in care sa locuiasca familiile care ar fi trebuit sa aiba cel putin patru copii. Au urmat construirea de gradinite si scoli pentru instruirea "decreteilor”, lansarea proiectului propagandistic "Soimii Patriei”, prin care spalarea creierelor era inceputa de la varsta de 4-5 ani, si lansarea celorlalte etape ale utopiei: "Normele eticii si echitatii socialiste”, "Daciada”, "Cantarea Romaniei” si "Santierul Canalului Dunare-Marea Neagra”, unde "modelul” cel mai mediatizat era voluntarul utecist.
Natalitatea a crescut de patru ori
In perioada iulie-decembrie 1967 a fost inregistrat un soc al cresterii natalitatii, de patru ori mai mare decat in perioada ianuarie-iunie, dubland rata anuala: daca in 1966 natalitatea a fost de 14,3 nasteri la mia de locuitori, in 1967 natalitatea a fost de 27,4 nasteri la mia de locuitori. Au urmat 23 de ani de campanie propagandistica in care numarul de locuitori era abordat ca un "indicator de productie”. In cinstea celui de-al 10-lea Congres al PCR a fost anuntata nasterea celui de-al 20.000.000-lea locuitor al Romaniei, Daniel Marius Stanciulescu. Ceausescu i-a invitat la palat pe parintii lui Daniel si i-a urat copilului "sa traiasca fericit in comunism”!
Represiunea impotriva femeilor
Dupa 1973, efectul sociologic al Decretului 770 a scazut. Viata de cuplu a romanilor se desfasura sub teroare, depinzand de "calendar” si de eficienta contraceptivelor, procurate cu greu din Ungaria sau Serbia sau aduse de marinari din Japonia. Atunci au aparut si o "piata a avorturilor”, dar si o puzderie de sarlatani, care nu aveau nici un fel de cunostinte medicale, dar faceau avorturi in conditii aseptice, castigand bani buni. Un avort costa 5.000 de lei. Pentru a mentine rata crescuta a natalitatii, Ceausescu a lansat o campanie de represiune impotriva femeilor. In intreprinderi, femeile erau obligate lunar de secretarii de partid sa mearga la cabinetul medical pentru a se controla daca sunt sau nu insarcinate. La fiecare sectie de nasteri era arondat cate un militian sau un securist, care anchetau cazurile femeilor internate in urma unor tentative de intrerupere de sarcina. Acestea erau santajate cu intreruperea tratamentului medical, batute si torturate, pentru a spune cine le-a facut intreruperea de sarcina. Conform statisticilor oficiale, in perioada 1967-1989 au murit 9.542 de femei. In realitate, numarul romancelor care au fost victimele acestei campanii de represiune a fost mult mai mare.
Taxa de celibat
In pofida acestei campanii de represiune, autoritatile au suportat si o mare infrangere. In 1983, rata natalitatii a scazut la nivelul inregistrat in 1966. Romancele reuseau sa pacaleasca vigilenta militienilor si securistilor cu alte metode de provocare a unei intreruperi de sarcina: baile fierbinti, baile foarte reci sau mutatul mobilei. Ulterior a fost introdusa si „taxa de celibat”, perceputa celor care nu erau casatoriti si nu aveau copii.
