Iata o expresie vrednica de a fi tinuta minte, de a fi luata in seama in momentele importante ale vietii noastre: carari care te ratacesc. Sunt cuvinte dintr-o maxima a moralistului francez La Bruyere.
Normal, firesc este ca fiecare sa avem o idee calauzitoare in viata, sa avem un orizont, cale aleasa cu grija, cu intelepciune, potrivita noua. Din pacate, se intampla uneori sa ne ratacim in propria noastra viata. De unde vine acesta „ratacire?” De multe ori, pornim la intamplare, ne lasam dusi de hazard si ajungem in infundaturi; adesea, manati de ambitii desarte sau pentru a dobandi mai usor castiguri alegem cararea cu viclenie si ajungem in locuri care nu sunt de noi; se mai intampla ca unii semeni, fie din nepricepere, fie din rautate sa ne arate ei o cale gresita. Etc.
Cred ca multi dintre noi,daca am avea curajul sa privim viata traita, am putea vedea in urma noastra atatea carari care ne-au ratacit si, cercetandu-le, am putea trage invatare de minte! In momentele importante din viata noastra, e o datorie sa cumpanim cu chibzuinta, cu intelepciune calea pe care sa mergem, dupa puterile noastre, si sa nu ajungem drumeti cu pasi scartaiti (dupa o expresie a lui Nietzsche). Uneori, se intampa ca din necugetare sau din ispita sa alegem o carare care nu numai ca ne rataceste, dar ne duce chiar la margine de prapastie.
