Sub acest generic, la Galeria „Alliantz Tiriac-Asigurari” din Bucuresti s-a deschis o expozitie de pictura, grafica, tapiserie si sculptura cu valoare de autentic eveniment. Ea reuneste lucrarile unor remarcabile artiste octogenare, candva studente (colege) la vechea Academie de libera pictura – clasa prof. M.H. Maxy. Asa cum sublinia la vernisaj criticul Radu Ionescu, aceasta expozitie, de o incontestabila valoare artistica si cu pilduitoare semnificatii, reprezinta nu numai marturia unor talente nealterate de trecerea vremii si de vicisitudinile unor ani de trista amintire, dar si un emotionant omagiu la adresa marelui artist si profesor M.H. Maxy, cel care, pe timpul lui Gheorghiu-Dej, n-a ezitat sa se opuna hotarat si cu succes ideilor sinistre de trecere a Palatului Regal in patrimoniul sindicatelor! O numeroasa asistenta, in randul careia se aflau prestigiosi oameni de arta si cultura, multi dintre ei, in frunte cu coregrafa Miriam Raducanu, entuziasmati de nobletea si de tineretea acestor expresii ale izbandei creatiei asupra varstei si a efemerului, a trait bucuria intalnirii acestor minunate colege de generatie si de program estetic bizuit pe o solida cultura profesionala marca M.H. Maxy si Al. Ciucurencu! O cultura profesionala ce ni se reveleaza cu atat mai multa acuitate si luminozitate acum, cand viata expozitionala este adeseori amenintata fie de teribilismul steril, fie de inconsistenta si ieftinatate.
In desenele si uleiurile realizate de Eva Cerbu si Maria Constantin impresioneaza placut aerul meditativ si distinctia unor personaje feminine, prospetimea naturilor statice si a peisajelor, gama cromatica in general calda si senina, uneori completata de mov sau albastru, echilibrul judicios intre puterile expresive ale formei si ale culorilor, configurate discret, ca o reverie, din care lipsesc clamarile zgomotoase ori ostentative.
Impresia trecerii delicate de la un clasicism bine asimilat, la discursul modern, populat de permanente iscodiri si interogatii, se iveste in lucrarile Almei Redlinger, de mari sau mici dimensiuni. Descifram eleganta si fervoarea liniei, cu interferentele, arabescurile si unghiurile sale surprinzatoare, sub care se infatiseaza „motivele”, surprinse fie in prim-plan, fie pe fundalurile unde, de fiecare data, detaliul dobandeste o exceptionala functie metaforica ori narativa. Misterul si poezia parcurg cu dezinvoltura „drumul” de la personaje la obiecte si flori, acestea din urma dezvaluite direct sau prin transparenta sticlei, prelungind parca limbajul „tacut” al personajelor. „Petele” de rosu, galben, verde, albastru, ocru sau brun, ce alcatuiesc adeseori „accentele” acestui discurs plastic, se supun cerintelor ambiantei, ca intr-o veritabila scenografie, asa cum o dovedeste acea lucrare in care verdele stins, ocrul si galbenul reprezinta fundalul bine armonizat pentru personaj, o „tanara” bine bronzata, poate chiar mandra de urmele soarelui meridional ce ii infasoara bratele.
Pictura isi afla in expozitie un delicat dialog cu cele doua sculpturi (portrete feminine, unul familiar, celalalt invaluit parca de o aureola mitologica) realizate de apreciata artista Lelia Zuav David, emigrata in Israel, autoare a unor lucrari de arta monumentala, portrete si busturi prezente in tara si in strainatate, care, acum, cu lucrarile „Florica Codrescu” si „Lelia” (autoportret?) ne convinge inca o data de virtutile artei sale. Nu lipseste din expozitie tapiseria, care prin lucrarile Yvonnei Hasan, amintind cromatica si ingenuitatea tesaturilor populare, insotite de unele desene ce parca isi asteapta si ele momentul de a deveni tapiserii, incununeaza in chip fericit acest dialog-spectacol al artelor plastice desfasurat sub semnul autenticitatii si al… venerabilitatii.
