Depolitizarea institutiei prefectului se dovedeste a fi un alt experiment nereusit in incercarea Romaniei de a se adapta la cerintele europene. Inaltii functionari publici, reprezentantii Guvernului in teritoriu, au fost obligati sa renunte la politica si sa imbrace cu totii haina functionareasca fara nici un fel de culoare.
In realitate toti prefectii sau subprefectii au ramas cu uniformele de la partid pe sub cojocul administratiei publice. Si era aproape firesc sa se intample acest luru din moment ce toti actualii inalti functionari au fost propulsati pe scaunele din fruntea judetelor de catre partidele aflate in coalitia de guvernare.
Unii dintre actualii sefi de prefecturi au fost liderii judeteni ai partidului. In aceste cazuri, oamenii au avut grija sa-si propuna inlocuitori din randul membrilor fideli si cuminti, in asa fel incat tot ei, chiar apolitizati, sa conduca organizatia din umbra. Altii, cum este cazul fostului prefect de Arad, Cristian Stragea, au renuntat la conducerea judetului pentru sefia partidului, considerand ca functia politica este mai „rentabila”.
Mergand putin mai adanc pe firul logicii (sau mai bine zis ilogicii) Legii administratiei publice locale nu putem sa nu observam ca prefectul, apolitic, reprezinta in teritoriu o institutie eminanente politica, Guvernul, format din reprezentanti si lideri ai partidelor. Mai mult decat atat, majoritatea dintre prefecti sunt si in relatii de rudenie sau prietenie cu liderii politici importanti din partidele aflate la putere. Un exemplu este cazul prefectului de Cluj, Alin Tise, finul „apolitic” al presedintelui PD, Emil Boc.
Depolitizarea prefecturilor este un nou experiment aplicat pe jumatate, dupa bunul obicei balcanic. In tarile europene unde prefectii sunt apolitici, acestia nu reprezinta Guvernul in teritoriu, ci statul, ceea ce este cu totul altceva. Reprezentand statul, o entitate apolitica, condusa de presedinte sau monarh, prefectul are datoria sa fie mai presus de viata politica si in acelasi timp are o raspundere mult mai mare.
Pentru a ajunge inalt functionar public, prefectii si subprefectii au absolvit cursuri si au avut de trecut examene. Absolut toti au trecut cu brio peste testele necesare confirmarii lor in functie. Sa fi fost oare toti atat de bine pregatiti, in conditiile in care putini dintre acestia au studii in domeniul administratiei publice, economic sau juridic?
Numeroase exemple din teritoriu dovedesc ca in momentul in care sunt pusi sa aplice in practica ceea ce au invatat la cursuri, sefii judetelor au lacune mari. Este si cazul prefectului de Bistrita-Nasaud, Ioan Szilagy, care s-a dovedit depasit in cazul calamitatilor de la Tarlisua si a gestionat eronat criza Consiliului Judetean, blocand efectiv activitatea forului de administrare a judetului. Asta denota ca sub masca unor examene au fost tot numiri politice in functii controlate de partide.
In perspectiva descentralizarii si integrarii europene, puterea prefectilor, nu prea mare in prezent, va creste considerabil. Tocmai de aceea partidele au avut grija sa strecoare in legea de organizare a institutiei prefectului cateva portite prin care sa poata schimba, in cazul in care se modifica raportul de forte politice, prefectii sau subprefectii.
Va fi suficient un nou examen, formal, si noii prefecti, apolitic numiti de viitoarele partide aflate la putere, se vor instala in scaune in locul celor vechi, ramasi la dispozitia Corpului National al Inaltilor Functionari Publici. Pe la colturi, liderii partidelor aflate acum in Opozitie isi impart deja functiile de prefect si subprefect in cazul in care vor ajunge la putere.
Depolitizarea Prefecturii nu este decat o ascundere a unei realitati evidente. Prefectii si subprefectii fac politica. E drept ca unii incearca sa mascheze implicarea lor in conducerea partidelor, dar este evidenta inclinarea spre cei care i-au promovat in functii.
Si atunci se naste firesc intrebarea: De ce sa se ne ascundem dupa degete?
