Lumea e plina de frumuseti, insa foarte putini dintre noi le pot simti, le pot vedea. Dupa Plotin (filosof grec, nascut in Egipt, 204-270, reprezentant de seama al neoplatonismului), frumosul il gasesti intai prin simturi (vedere, auz, etc), insa exista si o frumusete superioara, ce se afla deasupra celei percepute prin simturi. „In ceea ce priveste frumusetile mai inalte – spune Plotin in „Enneade”- care nu pot fi percepute prin senzatie, acelea pe care le vede sufletul si asupra carora el se pronunta fara organele simturilor, trebuie sa ne ridicam mai sus si sa le contemplam, parasind senzatiile, care trebuie sa ramana jos.” Printre frumusetile inalte, Plotin (spre mirarea si bucuria mea) include si frumusetea ocupatiilor care , alaturi de altele (asupra carora voi reveni intr-un alt gand) „nici steaua diminetii, nici steaua de seara nu pot fi atat de frumoase.” (din „Antologia filosofica”, Ed. Scoalelor, 1943).
Intr-adevar, in munca ta trebuie sa cauti, sa gasesti si frumusete. Pentru multi-multi oameni, de-a lungul mileniilor, munca a fost doar o salahorie. Si astazi, pentru majoritatea dintre noi, profesia, munca e o tragere la jug, la ham- dar sa fie bine platita! Cati tineri din zilele noastre isi aleg profesia dupa aptitudini, dupa vocatie? As adauga, daca-mi ingaduie Plotin, ca in munca ta sa nu cauti numai o frumusete contemplativa, ci si o menire, implinirea unui vis, a unui ideal. Fireste, munca omului nu poate fi numai o desfatare, ea este, adesea, si truda si sudoare. Insa profesia ta trebuie sa fie menirea ta pe lume; fara ea doar existi, ca un obiect oarecare, nu traiesti. Munca ta sa-ti dea un rost superior, sa-ti incununezi prin ea viata. Si, dupa cum spune Plotin, sa gasesti prin ea si frumusete!