Citirea recentei hotarari a Curtii Constitutionale referitoare la situatiile in care pot fi schimbati presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, doar ca un esec al coalitiei de guvernamant, scapa din vedere un aspect asupra caruia merita sa ne oprim. Este vorba de prevederea in virtutea careia grupurilor parlamentare din care fac parte cei doi presedinti li se recunoaste dreptul de a le retrage sprijinul politic, fapt care, pe cale de consecinta, atrage de la sine revocarea imediata a acestora. Suntem in fata unei premiere si un facil apel la memorie ne-ar aduce aminte cum in legislatura trecuta, la data discutarii noului Regulament al Senatului, reprezentantii puterii de atunci, in frunte cu ex-senatorul Ion Predescu, actual judecator al Curtii, au respins cu vehementa amendamentele venite din partea opozitiei (intamplator apartinand subsemnatului) referitoare la conditiile in care presedintele unei Camere ar putea fi schimbat. Nu e de imaginat o asemenea situatie, ni se explica cu infinita condescendenta, iar daca, prin absurd, s-ar ivi o problema cu totul aparte, legile tarii, si in primul rand Constitutia, contin suficiente reglementari care pot oferi si solutia adecvata. Astazi, dintr-o data, lucrurile sunt privite dintr-o perspectiva noua. Pentru a intrevedea toate ratiunile pentru care PSD a acceptat sa acorde grupurilor parlamentare autoritatea legitima asupra celor doi inalti demnitari ai statului, sa ne amintim de speculatiile care s-au facut repetat auzite in timpul in care Curtea era cufundata intr-o profunda deliberare si care incercau sa anticipeze raspunsul la o intrebare-cheie: „Va fi executat sau nu Adrian Nastase?!”. Mai pe sleau, prestigioasa institutie virusata de PSD in proportie de circa 90% va da pe tava actualei puteri capul lui Adrian Nastase, ca o implacabila reverenta in fata legii, sau va interpreta aceeasi partitura ca si in cazul in care a respins pachetul de legi al Guvernului privind reforma in Justitie?
O prima varianta de raspuns la cele intamplate ar fi: „PSD a castigat a doua oara pe mana Curtii Constitutionale”. Dar daca din punct de vedere al partidului lucrurile sunt clare, din punctul de vedere al presedintelui executiv afirmatia nu numai ca nu este deloc valabila, dar il si pune pe acesta intr-o situatie dintre cele mai inconfortabile. Este un fapt de notorietate ca, fara sa foloseasca expresii la fel de transante si de colorate ca Ion Iliescu, Adrian Nastase nu este si nu poate fi un fan al lui Mircea Geoana. Analiza comparativa cea mai obiectiva a celor doi nu poate scoate decat un singur castigator, si acela ar fi Nastase, ori de cate ori s-ar repeta evaluarea. Ca astazi Nastase este subalternul lui Geoana este un accident, a carui durata e greu de anticipat, dar e lesne de inteles ca presedintele Camerei o doreste cat mai scurta. Asta este si ratiunea pentru care nu pierde ocazia sa-si spuna ori de cate ori are ocazia punctul de vedere, chiar daca, aproape de regula, el este diferit de cel al presedintelui partidului. Atata vreme cat opiniile lui Nastase sunt exprimate in modul cel mai reverentios si nu pot fi interpretate nici o clipa ca tentative de bruiaj la adresa lui Geoana, lucrurile pot fi privite ca lipsite de o doza de risc semnificativ. Dar asta cu conditia ca Geoana sa aiba o deplina seninatate fata de vocea coechipierului lui si sa nu mai fie excesiv obsedat de a reaminti tuturor, tot timpul, de ierarhia din partid. Deocamdata o face. Si, daca o face, nu e greu de presupus ca nu se bucura de cea mai tihnita liniste cand se gandeste la acest subiect. Intr-o evolutie normala a lucrurilor, adica la fel cu cea de pana acum, momentul in care statura lui Adrian Nastase va ajunge sa faca prea multa umbra deasupra capului lui Mircea Geoana nu este de domeniul utopiei. In acea zi, numaratoarea inversa va fi pornita si se va dovedi ca prevederea din regulamentul Camerei Deputatilor privind revocarea presedintelui prin decizia impusa propriului grup, chiar daca nu este un tragaci accesibil mainii puterii, poate produce rani mortale la fel de spectaculoase…
