Şefii OMV Petrom, Exxon-Mobil au făcut zilele trecute pelerinaj la uşa cabinetului preşedintelui Camerei De-putaţilor. În biroul său a stat la negocieri secretarul de stat american Rex Tillerson (fost CEO ExxonMobil), în urmă cu nouă luni. Consilierul secretatului de stat, Wess Mitchells, care i-a luat locul Victoriei Nuland, a venit să facă lobby pentru petrolişti, nu trafic de influenţă.
În săptămâna în care insolventul cu batistuţă anunţa cu mare pompă sfârşitul lui Dragnea, când jocurile de putere ale SRI transmiteau pe WhatsApp bomba (ulterior fâsâită) cu defectarea celor 40 de parlamentari spre zări nevăzute, când Gabriela Firea încerca să scobească grenada din mână cu stiletul, Liam Mallon, preșe-dintele diviziei de Dezvoltare a companiei americane ExxonMobil ieşea, potrivit relatărilor presei, zâmbind din cabinetul lui Liviu Dragnea.
Şeful OMV, Reiner Seele, ar fi fost şi el în audienţă la preşedintele PSD, după ce şi-a câştigat o decoraţie de la Vladimir Putin.
De ce vin munţii la Mahomed, dacă Mahomed e la doi metri sub pământul muntelui?
Ştirea lansată de moderatorul înbatistat, care plăteşte mai mult la amenzile de la CNA decât încasează din publicitate la orele dedicate emisiunii sale, a avut rolul fie unul diversionist de a tulbura apele în coaliţie, fie de a înţepa cu acul de cravată aerul pe care nu-l poate respira. Acela pe unde trec năsucurile marilor CEO. Nimic din ce a profeţit nu s-a întâmplat. Sigur că dorinţa Unităţii nu poate fi un hap real, pentru greii planetei, care nu pot fi acuzaţi că nu simt unde e puterea.
Lukoil, Panatlantic, Romgaz, Black Sea Oil&Gas, Petro Ventures și Gas Plus fac pârtie la uşile lui Dragnea şi poate asta îi scoate din minţi pe propagandiştii sistemului.
În weekend-ul de foc de la Neptun, unde Gabriela Firea cerea vot colectiv şi a rămas singură să-şi „numere votul“ de demitere a dragonului Carmen Dan, Liviu Dragnea a spus răspicat că Legea Offshore rămâne în mare, aceeaşi. „Indiferent ce se va întâmpla cu mine, eu nu am de gând să cedez şi nu am de gând să pun umărul la pierderea resurselor României. Şi nu o spun apăsat, o spun calm. Forma plecată la preşedinte nu va fi modificată decât în sensul unor clarificări pe care le-am anunţat. Chestiunile importante nu vor fi modificate şi anume: impozitele pe veniturile suplimentare, cotă de gaz, adică 50% din gazul din Marea Neagră să se comercializeze pe piaţa din România.“
Inspirat din lecţia poloneză, iată că şi un lider român spune la fel ca vicepreşedintele Seimului: „mai mult nu mai putem ceda.“
La adâncimea de 2 km în Marea Neagră, în perimetrul de explorare, sunt peste 200 de miliarde de mc de gaz. La preţurile fluctante pe bursă, după exploatare, ar valora undeva la 100 de miliarde de euro. Nu vă închipuiţi că Liviu Dragnea a luat modelul Marii Britanii, a Norvegiei, Suediei, unde 70% din venituri rămân în bugetele naţionale? A fost galant cu marile corporaţii, după ce Daniel Chiţoiu, fără rang parlamentar, dar cu carte de vizită pe care scrie Cancelar, ar fi dat, potrivit unor surse, ca-n Bandustania, resursele naturale moca.
Proiectul din Senat a fost modificat pentru că aşa a vrut Liviu Dragnea. România să se aleagă cu vreo 30 de miliarde de euro, conform calculelor Delloitte România, prin impozitările progresive şi cu rămânerea pe piaţa românească a 50% din gaz pentru tranzacţionare pe bursa energiei. Mai jos nu se poate. E crimă de Lesnaţiune.
„Anul 1918 reprezintă actul de voință a românilor de a trăi în cuprinsul unuia și aceluiași stat – România. A fost opera unor bărbați de stat care au crezut în viitorul României, într-o Europă a statelor naționale. Unde sunt bărbații de stat ai României anului 2018?!“, avea să se întrebe pe patul de moarte academicianul Dinu Giurescu. Am putea răspunde acolo unde mai marii lumii dau pălăria jos de pe cap. Liviu Dragnea este dispus să intre în istorie, nu să iasă din ea. Are un as şi-l joacă. Ar fi fraier să cedeze. A doua zi ar fi ridicat de portărei.
Orice om plimbat prin cancelariile lumii poate mărturisi că bărbaţilor de stat le plac liderii care le opun rezistenţă, nu cei care le stau preş la uşă, precum căţeii. Ei negociază cu puterea, nu cu umbrele puterii.
Războiul de azi din stradă e în defavoarea României. E lesne de aflat cine e în spatele jihadului stârnit împotriva neclintitului de Mohamed, care se încăpăţânează să nu cedeze pe motiv de două secretare şi de frica unor judecători şantajaţi de oamenii din Pădure.
Un civil cu miros de pădure, ascuns într-un minister, mi-a spus că ştie el că Liviu Dragnea a luat şpagă de la Liam Mallon, trimisul ExxonMobil. Păi dacă lua şpagă mai continuau negocierile? Întrebam şi eu ca un profan. Civil contra militar. În perimetrul periscopului băieţaşului, şpaga e paradigmă existenţială. El acţionează ca o flaşnetă. Cui să-i spui că greii planetei tranzacţionează interese cu oameni de stat nu cu oamenii pădurilor?
Nu-ţi trebuie expertiză prea mare în domeniul negocierilor pentru a înţelege că Intransigentul trebuie lovit pe la spate, dacă din faţă nu se poate că-i râde mustaţa.
Băieţii sistemului l-ar vrea la podea, pentru a da, prin intermediul cozilor lor de topor, hidrocarburile gratis. Contra unor croaziere pe Seychelles sau umplerea unor conturi private. Cu ridicări în grad, la pachet.
Dragnea a învăţat că respectul ţi-l câştigi în funcţie de postură şi de poziţionare. Ştiind foarte bine că nu pleacă el câinele de la măcelărie, petroliştii vor accepta varianta intransigentului, neşpăguitului. Şi pentru ca acordul să rămână acord, Dragnea trebuie să rămână la putere pentru a nu se schimba normele din mers. Asta îi înnebuneşte pe băieţii cu chipie din Pădure. Că Liviu Dragnea câştigă rolul de partener strategic. Şi el va fi garantul. Poate şi girantul parlamentar al protejării intereselor obţinute. Şi după lege poate să treacă liniştit la modificarea legilor siguranţei naţionale, pentru retragerea acoperiţilor în Garnizoană.
Mai e un pic până vine la post Adrian Zuckermann, trimisul lui Trump la Ambasada SUA din Bucureşti. Şi totul se schimbă.
