La anul se vor implini nouasprezece veacuri de la moartea regelui Decebal si tot atatea veacuri de la cucerirea Daciei de catre romani, eveniment cu ecouri pana astazi. S-ar spune ca razboiul dintre daci si romani nu s-a incheiat nici acum, caci istoricii romani sunt inca impartiti, unii jurand pe Scoala Ardeleana, latinista, altii mizand pe studiul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu „Perit-au dacii?” si pe la fel de celebrul articol al lui Lucian Blaga „Revolta fondului nostru nelatin”.
Pereche cu Stonehenge
Asadar, razboaiele daco-romane nu s-au incheiat, cel putin „cultural”. Oricare ar fi sfarsitul luptei, Sarmizegetusa Regia ramane cel mai important reper din istoria noastra antica, importanta ei ducand-o sub egida UNESCO.
Un singur monument, mult mai cunoscut, concureaza in Europa cu cele doua calendare sacre de la Sarmizegetusa, Stonehenge, din Marea Britanie. Cele doua complexe antice seamana foarte mult, dar calendarele din Muntii Orastiei sunt mai bogate, caci celui britanic, dupa cum au constatat specialistii, ii mai lipsesc din piese.
Cu toata diferenta de celebritate, si incinta sacra de la Sarmizegetusa este vizitata de turisti straini, care au aflat de ea mai ales de pe Internet. Astfel, in ziua cand am urcat acolo, am intalnit pe drum o pereche de tineri polonezi, cam pana in 20 de ani, interesati la maximum de capitala Daciei. In treacat fie spus, ca sa urci si sa cobori de la Sarmizegetusa Regia, pe drumul forestier, iti trebuie o zi intreaga si, pe deasupra, vreme frumoasa.
In urma noastra a venit prima zapada in Muntii Orastiei din aceasta toamna si e greu de crezut ca va mai urca cineva acolo pana la sfarsitul primaverii viitoare, cu exceptia cautatorilor de aur si a politistilor de la Patrimoniu. Paznicul nu mai urca nici el iarna la Sarmizegetusa, mai ales ca a incasat cateva batai zdravene de la „detectoristi”.
Politia? Sectia de Patrimoniu a IJP Hunedoara are in componenta doar doi politisti, dotati cu un autoturism ARO, care, de pe urma zguduirilor pe drumurile montane, s-a rablagit de mult. Cei doi politisti ne-au marturisit, in ancheta precedenta pe care am prezentat-o in „R.L.”, ca nu reusesc sa faca fata – nici ca numar, nici ca dotare. Cu toate acestea, ei au inregistrat unele succese, facute publice si in presa. Ultima oara ne-am intalnit cu ei la intoarcerea de la cetatea regala, acum cateva zile, la Orastioara de Jos, iar ghidul nostru, Vladimir Brilinsky, directorul de la Radio Color din Orastie, i-a anuntat ca am intalnit trei tipi extrem de dubiosi in incinta sacra, care au zbughit-o de cum ne-au vazut, lasand pe masa de lemn pana si slana, in tepuse. Jeraticul din interiorul perimetrului sacru inca mai fumega!
Sarmizegetusa, in voia sortii
Ca sa viziteze complexul de la Stonehenge, turistii trebuie sa se programeze cu mult inainte. Situl de acolo este ingrijit si pazit cu strasnicie. La Sarmizegetusa poti sa te plimbi ca voda prin loboda si sa pleci cu ce vrei, numai sa te tina baierile, respectiv mijloacele de transport.
La cetatea lui Decebal, situatia este tragica. Unii stalpi de lemn din interiorul marelui sanctuar rotund s-au prabusit, altii s-au strambat. Chiar si unele pietre din cercul exterior, originale, au fost deplasate. In insasi incinta sacra, echipa de arheologi a ingropat gunoiul de-o vara, printre care cutii de aluminiu si PET-uri, care se vor biodegrada abia peste 1200 de ani.
Tamburii de ciment, adusi pe vremea lui Ceausescu, ca sa-i inlocuiasca pe cei pierduti, originali, stau gramada, fara sa-i mai miste nimeni de-acolo. Doi vagoneti ruginiti au ramas intepeniti in decorul antic, ca nuca-n perete.
De parca nu ar fi fost de-ajuns, pe un versant ale carui poale dau chiar in incinta sacra, toti copacii au fost doborati de o furtuna, dar nimeni nu i-a luat de acolo. Unii au cazut chiar pe sanctuarele patrulatere.
Nu ar fi fost mai bine ca Sarmizegetusa sa nu fi fost scoasa la lumina, ci sa ramana in pamant inca un veac sau doua, pana cand urmasii i-ar fi apreciat, poate, valoarea de unicat in lume?
