PSD a început de câteva luni să cadă abrupt în încrederea publicului, iar paradoxul este că asta nu se datorează „atacului la Justiție“, marota folosită ca armă de război de Iohannis și #rezistenți.
Ca într-un roman de Marquez, agenții secreți universali, Prostia și Incompetența, au ocupat cu mitraliere sediul guvernării PSD și ne țin prizonieri într-o realitate magică. În care curg lapte și miere, dar în care, abulici fiind, întrezărim Prostia, prostia cu P mare, filozofică, asemenea unei dungi roșii pe buletinele miniștrilor de stat și de partid.
În ciuda bătăliei crunte de imagine, cheia înțelegerii situației în care se află țara nu este Justiția. Este lipsa banilor, a investițiilor, a oportunităților și a sentimentului de încredere în viitor. Țara asta nu mai muncește pentru un ideal anume, țara se târăște și supraviețuiește între două măriri de salarii la stat și pensii. Justiția a devenit pe nedrept locul comun în care toți hipsterii care au învățat democrația pe internet îngroapă orice discuție serioasă despre viitorul nostru în Europa și în lume. Pentru că realitatea tristă este că doar unei minorități de români îi pasă, sau înțelege ceva clar din discuția ce durează de doi ani despre Justiție, rolul ei și al magistraților în buna funcționare a unui stat.
Eu cred, și vă pot spune din experiența personală, căci zi de zi mă așteaptă în fața studioului de televiziune cetățeni simpli veniți de peste tot din țară, că românii, în marea lor majoritate, se simt nedreptățiți când ajung în fața Justiției. Că nimeni nu crede sincer, după ce a fost umilit ani întregi pe holurile instanțelor, că acolo se face dreptate. Se aplică cel mult o lege, și aia strâmbă sau făcută pe bază de protocoale secrete, atunci când trebuiau executați unii hoți ce nu puteau fi dovediți decât de către SRI.
Mii de români mi-au trimis scrisori, mi-au dat mesaje pe internet, au adus personal la redacție documente și memorii. Majoritatea vorbeau despre cum au fost nedreptățiți în diverse procese judiciare. Așadar, Justiția este o gaură neagră a frustrărilor din societate, pe care nicio guvernare politică nu o va închide. Românii sunt supărați nu că Dragnea vrea să scape de pușcărie, ci pentru că nu cred în corectitudinea justiției făcute asupra omului simplu. Dragnea scapă pentru că este șef și, fiind șef, el poate, pe când românii ar vrea și ei în mod cinic să-și rezolve diversele probleme legale, dar știu că sunt prea mici și neputincioși în fața „vremurilor“.
Viața însă este altundeva, departe de ciomăgeala pe Justiție purtată pe rețelele sociale online. Și așa revenim la adevărații agenți ai statului paralel care sabotează România: Prostia și Incompetența. Baronii PSD recunosc pe la colțurile sediului din Kiseleff că partidul a avut multe etichete. De hoți, cu precădere, dar niciodată aceea că PSD-iștii ar fi proști sau incompetenți la guvernare. Cu bune, cu rele, partidul „bolșevicului Iliescu“ a putut genera formule guvernamentale decente în exercițiul administrării țării după anul 2000. Sau cel puțin asta a fost percepția pe care a lăsat-o publicului. PSD a pierdut întotdeauna alegerile pentru că a furat, iar Dreapta a câștigat alegerile pentru că a promis Justiție și Dreptate. Pe care evident că nu le-a livrat.
Când Dreapta a guvernat, de la CDR la PDL–Boc–Băsescu, problemele economice s-au ținut lanț ca o piază rea. Băncile au falimentat, salariile au fost tăiate, pensiile – înghețate. Au venit apoi, invariabil, PSD-iștii cei hoți, dar pricepuți să echilibreze lucrurile. Repet, aceasta a fost percepția ultimilor 20 de ani transpusă în votul românilor. Percepție care acum s-a făcut țăndări în aplauzele și râsetele ca la circ produse de guvernarea PSD–Dragnea instalată din ianuarie 2017.
Era de o mie de ori mai preferabil pentru noi ca această guvernare să fie ștampilată drept una coruptă, dar care face lucrurile să funcționeze. Chiar și Bruxelles-ul și Germania ar fi închis ochii, cum o fac în cazul Ungariei și al Poloniei. Dacă am fi furat, am fi împărțit în Europa și am fi făcut „ciocul mic“. Cum a făcut Năstase cu a lui guvernare. Pentru că, nu-i așa?, corupții de la PSD au privatizat Petrom. Și a fost bine pentru Austria și Europa. Așa ne-am ales azi cu un PSD impotent administrativ, dar care a devenit brusc guraliv.
Acum, în momentul în care se pregătește încă o remaniere guvernamentală, a treia într-un an și 10 luni, cu peste 50 de miniștri schimbați: cine întreg la minte din PSD poate numi sincer un mare proiect național de dezvoltare, de infrastructură sau economic, plănuit, făcut și implementat în șase ani de guvernare social-democrată? Mai mult decât Prostie și Incompetență, sunt indicii rezonabile de mare trădare națională.
Se tot întreabă unii de ce Iohannis de regulă tace, ieșirile sale sunt rare și oarecum forțate. Și menite să excite mediatic un public care vrea să-l vadă pe președinte cum „ia apărarea Justiției“, singura lui temă în ani de zile. Iohannis fiind interesat de Justiție, în forul lui interior, intim, cum este sasul ardelean din Saschiz pasionat de butășirea livezilor de portocali.
După patru ani de mandat, Iohannis și-a dat seama care e strategia câștigătoare: „Nu trebuie să faci nimic, ăștia de la PSD au devenit atât de proști că se îngroapă singuri având toată puterea pe mână și nefăcând nimic bun pentru țară“.
