Reper topografic al Bucurestiului, candva, la data construirii sale, in 1892, fiind cea mai inalta cladire din oras, Foisorul de Foc este, din 1963, Muzeul National al Pompierilor. Prin complexitatea patrimoniului sau, prin care ilustreaza intreaga istorie a pompierilor din Romania, muzeul de la Foisorul de Foc este comparabil cu alte muzee nationale ale pompierilor, precum cele din Varsovia, Londra, Paris. Din pacate, mai ales in ultimii ani, numarul vizitatorilor a scazut vertiginos, multi bucuresteni marturisind ca, desi stau de decenii in „zona Foisorul de Foc”, nu i-au trecut niciodata pragul.
O constructie de referinta la nivel national
Desi „foisorul de foc” este o denumire generica, prin care erau desemnate, in intrega Europa, incepand din secolul al XVll-lea, cladirile inalte, destinate veghetorului care purta grija semnalarii incendiilor, Foisorul de Foc din Bucuresti este unic in Romania. Proiectul cladirii pe care multi o privesc astazi cu indiferenta si care este ultimul foisor de foc care se mai pastreaza in Bucuresti a fost realizat de George Mandrea, arhitect si constructor cu studii la Dresda si profesor de arhitectura. Lucrarea a costat aproximativ 200.000 lei si cand a fost data in functiune, in 1892, a fost apreciata ca „facand cinste scolii romanesti de arhitectura”. Ca expresie explicita a consideratiei de care s-a bucurat constructia Foisorului de Foc, ca „o mare realizare arhitectonica”, este publicarea, in 1893, de catre Societatea Politehnica din Romania, a planurilor si devizului lucrarii.
Inalta de 42 m, cladirea a avut, initial, o dubla destinatie. Pe de o parte, trebuia sa adaposteasca un rezervor de apa potabila „de compensatie” pentru cartierul Targului din Afara, cu o capacitate de 730 metri cubi, iar pe de alta parte trebuia sa fie punct de observatie pentru prevenirea incendiilor. Prima destinatie a fost abandonata, chiar de la inceput, in principal din cauza noilor amenajari din reteaua de apa potabila, iar pompierul din varful turnului a functionat pana in 1902, cand in Bucuresti a fost introdus telefonul si s-a renuntat la serviciile sale.
Sase etaje de istorie
a pompierilor
Pe dinauntru, ca si pe dinafara, Foisorul de Foc este o cladire a carei arhitectura trezeste admiratia. Scara circulara care urca cele sase etaje invita la vizitare, atmosfera interioara avand, cumva, un aer avangardist. Dintre toate muzeele bucurestene, batranul Foisor de Foc este poate printre cele mai moderne ca ambient. Iar exponatele captiveaza interesul vizitatorului, pe fiecare palier.
Candva, de aici plecau in misiune pompierii pichetului de interventie, numiti in epoca „cavalerii focului”. La parter se aflau cei sase cai, cate doi, pentru fiecare utilaj, unul pentru comandant si unul pentru „gonaciul” care alarma Postul Central de la Mihai Voda, in cazul unor incendii care necesitau forte sporite. Cladirea avea patru iesiri, diametral opuse, pentru urgentarea operatiunilor.
Exponatele prezentate in muzeu au o varsta considerabila, cel mai vechi fiind un fragment de altar votiv, de la Gherla, din 216 e.n., cu inscriptii in limba latina, dedicat „nocturnilor”, adica paznicilor de noapte care aveau atributii de pompieri. In vitrine sunt expuse machete cu forme plastice, ca de sculpturi moderne, care reprezinta diferite pompe de apa pentru stingerea focului, din antichitate si evul mediu, pana in timpurile moderne. Nu lipsesc nici machetele, mai mari sau mai mici, ale atelajelor pentru transport, de tot felul, sau machete ale vaselor fluviale si maritime de interventie in caz de incendiu. Surprinzator este sa descoperi ca un pompier care intra in foc poarta un costum de protectie din azbest, adesea impregnat cu aluminiu, care il face sa semene cu un scafandru. Uniformele pompierilor, atat cele de interventie, cat si cele de parada, nu trec nici ele neobservate, iar nelipsitele accesorii, toporisca si tarnacopul, se regasesc, adesea, impletite cu lauri, in efigii si medalii. Intreaga parcurgere a muzeului este un mod aparte de a te intalni cu ingeniozitatea si curajul uman, manifestate in lupta eroica cu o stihie, precum focul dezlantuit, in incendii.
De la pompierii-eroi din Dealul Spirii la trofeele concursurilor de astazi
Un exponat aparte este o fotografie ingalbenita de timp, in care se afla veteranii-eroi, decorati cu PRO VIRTUTE MILITARI, medalie instituita de Al. Ioan Cuza, in 1861, pentru a le rasplati vitejia in lupta cu turcii, cand au aparat Bucurestiul, in Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848, sub comanda capitanului Zaganescu. Autenticitatea documentara a fotografiei este cu atat mai mare cu cat fiecare veteran este identificat prin numele personal, astfel incat parca iti pare rau ca in manualele de istorie nu sunt reproduse astfel de imagini.
Multe alte vitrine etaleaza trofee ale concursurilor nationale si internationale la care participa pompierii de astazi, in special in Transilvania, traditia fiind respectata in fiecare an.
Si este demn de retinut ca pompierii romani sunt membrii fondatori, din 1900, ai Comitetului Tehnic International al Focului (CTIF) cu sediul la Paris. Iar la Bucuresti (1978) si la Brasov (2004), au fost gazduite doua dintre intrunirile CTIF, ce au loc o data la patru ani si la care s-a discutat, ca de obicei, despre tot ce este mai nou in domeniul prevenirii si stingerii incendiilor.
