„Turismul romanesc se afla intr-o criza inceputa acum peste 15 ani, care nu se mai termina. An de an, interesul turistului de a ajunge pe litoral este din ce in ce mai mic, iar placerea de a petrece concediul in tara a devenit un cosmar. Este un lucru dureros, dar trebuie sa fim realisti.”
Declaratia de mai sus ii apartine patronului „Perla Majestic Grup”, care detine patru hoteluri pe litoralul romanesc. Unitatile de cazare au fost renovate si acum se incearca oferirea de servicii de calitate pentru clienti. Din pacate, auzim de la investitori aceeasi veche meteahna a turismului romanesc: lipsa strategiei. Daca in tarile vecine s-au facut planuri pe 10 sau 20 de ani, la noi nu mai exista nici macar hulitele „planuri cincinale”. Prezentam in randurile de mai joc cateva dintre problemele punctuale ale acestui domeniu.
Clasament nedorit
Principala nenorocire a turismului romanesc este lipsa strategiei. Urmeaza apoi lipsa totala de comunicare intre autoritatile locale si ministeriale si lipsa totala de transparenta pentru obtinerea fondurilor disponibile la Ministerul Turismului. Pe locul patru stau cele 17 organe cu drept de control asupra agentului economic, numar sufocant de mare. La acestea se adauga lipsa unei legislatii adecvate de moment de criza pentru iesirea din situatia existenta si slaba promovare a imaginii Romaniei in strainatate. Timp de trei ani de zile au fost tiparite imagini despre o tara fascinanta si eterna, care au fost insa subiect de scandal financiar si care au ramas, in cele din urma, uitate prin sertare intunecate. Pe locul al saptelea in acest clasament nedorit sta reclama negativa si continua impotriva agentului economic, fara diferentiere intre zone, hoteluri sau statiuni. Ultimele trei locuri din decalog sunt ocupate de numarul mare de taxe si impozite pe care trebuie sa le plateasca agentul economic, de lipsa totala de investitii in infrastructura si de lipsa si desfiintarea scolii pentru instruirea personalului in domeniul turismului.
Solutii practice…
Exista, la toate aceste probleme, si solutii, prezentate de oamenii care au adus bani in turism. Prima solutie a acestui decalog al sperantelor este elaborarea unei strategii pe minimum cinci ani, dupa consultarea cu patronatul, cu agentii economici din turism, Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism si cu specialistii din tarile vecine. Investitorii cer si reducerea taxelor de statiune, a impozitului pe cladiri si teren, a TVA si a impozitului pe salariu, pe un termen limitat, pentru companiile de turism. Ultimul loc pe podium este reprezentat de declararea statiunilor turistice mai importante ca puncte de interes national, cu un statut distinct. Printre solutii se mai numara si protejarea zonelor de interes national, inclusiv a plajelor, astfel incat acestea sa nu mai devina simple bazare.
…si usor de aplicat
Un alt punct este obligatia Ministerului Muncii de a gasi solutii pentru personalul angajat in activitatea turistica de pe litoral, care are un caracter sezonier, si de a beneficia de ajutor de somaj. Celelalte solutii ale decalogului sunt stabilirea unei politici fiscale stimulative, institutionalizarea formelor de parteneriat public-privat pentru realizarea investitiilor din turism, investitii ale statului in infrastructura generala din zonele turistice, o politica adecvata a TAROM in ceea ce priveste accesul facil catre principalele tari-tinta din care vin turisti in Romania si preturi avantajoase la transportul aerian, si, nu in ultimul rand, facilitati la impozitele pe salarii pentru tinerii pana in 25 de ani angajati in turismul sezonier, cat si pentru societatile sezoniere angajatoare.
