Interviu cu Marius Iurascu, directorul general al Studioului Sahiafilm
In urma cu mai bine de jumatate de an, pe 1 iulie, la Studioul Cinematografic Sahiafilm a fost numit un director interimar, Marius Iurascu. Acesta prelua o institutie falimentara, care facuse un singur film in mai multi ani, avea sechestru asiguratoriu pe sediul din Bd. Aviatorilor si o datorie la stat de 8 miliarde lei vechi. Cu un arbore genealogic ce coboara pana la Eminescu si Enescu, fost corist la Rapsodia Romana, devenit intre timp om de televiziune, membru PD si, nu intamplator, om de afaceri, Marius Iurascu promite sa repuna Sahia pe picioare. Deocamdata, la sfarsitul anului trecut au fost lichidate datoriile. Directorul crede ca nu-l recomanda pentru post atat diploma de regizor film-TV, obtinuta la Universitatea Hyperion (caci n-a facut nici un film), cat capacitatea de a fi un bun manager. Cum intentioneaza sa faca bani? Producand pentru televiziune. Sa speram ca nu va uita si productia de documentar.
– Ati preluat Sahiafilm cu toate problemele ei. Ce s-a intamplat din iulie trecut incoace?
– La momentul preluarii am gasit datorii imense la stat, 8 miliarde si vreo 300 de milioane de lei vechi. Media Pro avea cladirea din str. Calderon inchiriata din '98 pana in 2008, iar vechile conduceri n-au prea reusit sa ia banii pe chirie. As fi ingrat daca n-as recunoaste ca am preluat Sahia impreuna cu o hartie semnata in aprile 2005 intre fostul director, Ioan Carmazan, si Fundatia Pro, fundatia angajandu-se sa plateasca datoria esalonat pana in martie 2006, urmand sa se renegocieze. Asta a fost hartia care a salvat Sahia.
– Si cu acesti bani ati acoperit datoriile?
– Media Pro plateste lunar o anumita suma. L-am convins sa vina la Sahia pe marele economist Constantin Cojocaru, care sta pe 7 milioane pentru ca mi-e prieten. Dupa cateva luni de munca, a reusit sa inteleaga cum stau lucrurile. Mi-a facut tot felul de grafice (ma uitam la ele ca mata-n calendar!), dar mi-a spus: „Asta trebuie facut!”. Am avut apoi o renegociere cu Pro-ul, cat sa fiu sigur ca pana la sfarsitul anului esalonarea platilor imi va ajunge pentru toate proiectele pe care le aveam. Planuiam ca, daca pana la sfarsitul anului 2005 nu inchid datoriile, imi dau demisia. La sfarsitul anului am primit o superba hartie din partea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala prin care eram anuntati ca ni se deblocasera conturile. Am terminat anul pe profit. Ca sume care intra in Sahia, cele mai importante sunt cele de la Media Pro – 1,3 miliarde pe luna. E adevarat ca datoria Media Pro era de 125 de miliarde. Ce sa zic, mi-am dat aici un doctorat in materie de management. In primul rand, faptul ca oamenii din jurul meu zambesc si sunt multumiti…
– Isi iau salariile lunar?
– Am reusit sa le maresc cu 15%, au avut pentru prima oara in ani de zile prima de Craciun, le-am dat abonamente de transport in comun.
– Ati mai facut angajari?
– Acum suntem 36, fata de 25 cati erau cand am preluat. Am angajat numai personal tehnic. Productia pe care o va face Sahia anul asta se va raporta clar la film documentar TV, emisiuni TV si tot ce inseamna productie publicitara – clipuri, videoclipuri etc.
– Ce realizari mai aveti in afara de ce am vazut in birouri – termopane, de pilda ?
– Un studio de sunet superperformant, unde deja se lucreaza – aici s-a realizat videoclipul colindei interpretate de politicieni. Am inceput cu acest studio pentru ca era deja amenajata incaperea, apoi am facut un contract de asociere cu prietenul meu Gheorghe Gheorghiu, care a adus aparatura, iar castigurile se impart jumate-jumate.
– Cand o sa incepeti sa produceti?
– Incepem cu doua proiecte. Unul e primul DVD din lume despre Gheorghe Zamfir. Am o intelegere cu el si probabil din februarie facem filmul. Al doilea proiect e un sitcom de televiziune, „Nascostirile”, pe osatura Nae Lazarescu si Vasile Muraru. Ei au venit deja cu proiectul. Va fi o pilula zilnica de 10 min., cred ca pe TVR.
– Si filme cand o sa produceti?
– Asta e o parte sensibila, care pe mine ma doare. Noi, legal, suntem niste prestatori de servicii pentru ministerele de resort. Sahia a fost infiintata ca regie autonoma de interes national pentru ministerele de resort. Prin urmare, din aceasta luna ma voi duce la fiecare minister de resort. Ei au fonduri alocate pentru asa ceva.
– Interimatul dvs. cat va dura?
– Nu stiu si nu inteleg prea bine. Mai devreme sau mai tarziu Sahia va fi privatizata. Intrebarea mea e: de ce se asteapta atata? Pentru oricine vrea sa investeasca, Sahia e o prajitura. Are doua cladiri, are acea arhiva pe care, daca cineva ar vrea s-o foloseasca, ar scoate bani grei. In momentul in care se va ridica sechestrul, pot face un credit la orice banca, cu un plan de afaceri la care Cojocaru munceste deja. Pun gaj oricare din cladirile astea doua si iau jumatate de milion de euro. Din productia de televiziune n-ai cum sa pierzi. Ca fapt divers va spun: eu m-am obisnuit sa fac bani din orice. M-am gandit: am studioul de sunet, am aparatura TV, am facut un contract si am cumparat un car de televiziune – m-am gandit sa fac o casa de productie muzicala, Sahia Music&Film. De ce sa nu aduc bani la Sahia producand artisti care la randul lor aduc bani? Alt exemplu: orice licenta TV pe care o iei de afara aduce bani. Cel putin in primele sase luni de acum incolo, Sahia va deveni un operator pe piata de film documentar de televiziune, pe piata de emisiune, pe piata de videoclip.
– Ce ati facut cu arhiva?
– Am facut ceea ce nu s-a facut de 15 ani, am purces la casarea miilor de repere care existau aici. Dar de trei luni stau dosarele mele la minister pentru casare si nu-mi vin inapoi. Am restrans arhiva la subsolul cladirii din Aviatorilor. Ea era in buncarul de vizavi, un buncar de pe vremea razboiului. Conditiile in care statea arhiva erau perfecte, numai ca fostul director a vandut buncarul pe 28.000 de dolari, dintr-un teren unde un metru patrat valoreaza 1.000 de euro.
