La Fundatia „Triade” din Timisoara, Walter Konschizky, azi cetatean al Germaniei, a deschis, zilele trecute, o expozitie de fotografii inedita, sub genericul „Portile Timisoarei”. La vernisaj a luat parte primarul municipiului, Gheorghe Ciuhandu, si arhitectul-sef al orasului, Radu Radoslav, amandoi prezentand in termeni deosebit de elogiosi atat exponatele, cat si albumul ilustrat lansat cu acest prilej. Autorul ne-a acordat si noua interviul de fata.
Reporter: – Ce v-a determinat sa optati pentru tema din aceasta expozitie?
Walter Konschizky: – Ma ocup de aceste porti ale Timisoarei, dar si ale sufletului meu, de peste un sfert de secol. Una din aceste porti a apartinut casei in care am locuit in acest oras. Sunt porti mestesugite cu multa iscusinta, unele din fier forjat, altele din lemn, insa, din pacate, multe nu mai exista. Am intuit parca acest lucru nefericit si le-am fotografiat la vreme.
R: – Ce reprezinta aceste porti pentru d-voastra?
W. K.: – Pentru mine aceste porti sunt simboluri ale orasului in care m-am format ca om si intelectual. Ele constituie crampeie ale arhitecturii Timisoarei, cu o zestre arhitecturala foarte bogata din centrul urbei pana la periferia ei. Necazul este ca, in timp, aceste porti n-au fost pastrate si restaurate. Cat de eficiente vor fi aceste fotografii se va vedea in timp.
R: – Dupa cum sublinia si primarul Gh. Ciuhandu, fostul dvs. coleg de scoala, pasiunea pentru fotografie si pentru aparatul de fotografiat va insoteste inca din liceu, nu?
W. K.: – Asa este, caci numai astfel am putut realiza pana acum peste 20.000 de fotografii dintre cele mai diverse, dar care au ca numitor comun zona Banatului, oamenii cu preocuparile lor. Si nu doar etnici germani, cum s-ar putea crede, ci tot ce are mai reprezentativ aceasta provincie.
R: – Asa s-a nascut, cred, si teza de doctorat intitulata „Arhitectura populara din Banat. Stil si ornamentica” sustinuta doar cu cativa ani in urma, la Cluj.
W. K.: – Desigur. Si tin minte si astazi ca prima fotografie pentru aceasta teza am facut-o in 1969. Era vorba despre o casa din satul Sandra, pe care am pozat-o cu toate modificarile ce le-a suferit. Ulterior, am extins documentatia la cel putin 500-600 de case care stau marturie pentru arhitectura populara din Banat. Conducator stiintific mi-a fost prof. univ. dr. Marius Porumb, membru corespondent al Academiei Romane, directorul Institutului de Istorie a Artei si Arheologiei din Cluj, care a apreciat acest demers al meu. Am vrut sa fac aceasta teza prin anii 1983-1984, indemnat de profesorul meu de la facultate, Johann Wolf, un mare admirator si sustinator al serialului cu genericul „Roata solara si pomul vietii”, aparut in ziarul „Neuer Weg”. Materialul era, intr-adevar, inedit pentru o asemenea teza, dar, plecand cu familia in Germania, am reusit s-o reiau doar in 1993 si am sustinut-o in 200l. Cercetarea nu o consider inca incheiata, pentru ca am extins-o si pregatesc un volum care va apare cel mai tarziu in 2007. Va fi o carte ampla de circa 500-600 de pagini, din care circa jumatate sunt imagini cu sute de fotografii, desene etc. Va fi, de fapt, primul volum dintr-o serie de carti destinate patrimoniului cultural al Banatului, care in final vor insuma circa 12-15 volume.
R: – Aveti si proiecte legate de satul natal, Bacova?
W. K.: – S-a publicat deja o monografie frumoasa a satului, semnata de un invatator din localitate, eu fiind redactor de carte. Insa, ma preocupa o monografie a „Dealului Silagiului”, deci a viilor care dau faimosul vin de Bacova.
