Nu s-a taiat nici un cap
In lumea artistica, de unde presa a preluat informatia, se vehiculeaza de mult zvonul ca statuia de bronz a lui I.L.Caragiale, din fata Teatrului National din Bucuresti, realizata de Constantin Baraschi, ar fi fost intai o lucrare reprezentandu-l pe Lenin, cu care sculptorul ar fi participat la un concurs. Pierzand concursul, Baraschi i-ar fi taiat capul lui Lenin, punand in loc capul marelui dramaturg.
Sculptorul Nicu Enea, bun cunoscator al lumii artistice postbelice, spulbera acum aceasta legenda: „In anul 1952, la o suta de ani de la nasterea lui Caragiale, Ministerul Culturii a comandat un monument de 3 metri lui Baraschi. Lucrarea a asteptat aproape o luna de zile, dupa care o comisie ideologica si de partid a aprobat-o”.
Fiica si ginerele lui Caragiale
Nicu Enea sare deodata peste amintirile despre Baraschi si isi aminteste de urmasii dramaturgului: „In timpul lucrarilor a sosit de cateva ori si fiica lui Caragiale, impreuna cu sotul ei, dl Logadi. Fiica lui Caragiale, de aproximativ 50 de ani, era o persoana distinsa, cu trasaturi rafinate, mai ales ca inteligenta ei si spiritualitatea o faceau foarte agreabila. Sotul ei era mai tacut, nu participa la discutiile ce aveau loc. M-am mirat ca ea nu a mostenit patima scrisului, desi era foarte volubila, si ca nu a vrut sa discute nimic despre Mateiu, fratele ei vitreg. S-a discutat mai mult despre I.L. Caragiale”.
Monumentul – expresie a proletcultismului
In opinia lui Nicu Enea, ca de altfel si a multor confrati de-ai domniei sale, „monumentul lui Caragiale, realizat de Baraschi, este o expresie a proletcultismului, adus la noi de sovietici”.
Cititorii mai tineri poate ca nu stiu ca pe vremea comunismului toate operele de arta trebuiau sa fie intelese de clasa muncitoare, indiferent de subiect. Astfel, un personaj din piatra, din bronz sau din lemn trebuia sa aiba hainele exacte, cu nasturi, cu cute, cu sireturi etc. Simplificarea formelor sculpturale pentru a obtine o imagine spirituala a monumentului nici nu intra in discutie. Operele lui Constantin Brancusi ramase in tara au scapat ca prin minune de distrugere.
Cu toate acestea, Nicu Enea este de parere ca, in pofida unor imperfectiuni, Caragiale realizat de Baraschi este totusi Caragiale, si e una dintre lucrarile bune ale sculptorului. Fiica dramaturgului a acceptat si ea forma finala a lucrarii.
Pacatele lui Constantin Baraschi
Tot dupa spusele lui Nicu Enea, Baraschi nu era un artist autentic, nu avea vocatie de profesor si avea un caracter foarte urat. Nu intelegea nimic din arta moderna. Era un manierist. Ar fi facut orice pentru bani si cultiva relatiile cu oamenii sus-pusi. Astfel se si explica multimea de comenzi pe care le-a primit de la stat. Cumpara pe nimic tablouri si alte lucrari de arta de la artistii aflati in dizgratia regimului.
Baraschi a realizat totusi un grup statuar cu Lenin si Stalin, expus la Smolnai – URSS. Lucrarea le-a placut foarte mult sovieticilor. Tot el a realizat statuia ostasului sovietic, care a intinat Piata Victoriei din Bucuresti pana in 1990, cand a fost mutata in cimitirul ostasilor sovietici. A facut lucrari din ce in ce mai urate, printre care si o statuie a lui Petru Groza, la Deva. Cam acesta ar fi portretul lui Baraschi, facut de confratele sau mai tanar, Nicu Enea, care l-a cunoscut foarte bine.
Si totusi! In destule lucrari de specialitate, Baraschi este socotit un sculptor important si un bun profesor. In afara statuii lui I.L. Caragiale din fata Teatrului National, bucurestenii au prilejul de a admira doua frumoase siruri de cariatide, la intrarea dinspre TVR in Parcul Herastrau, opere ale lui Baraschi.
