Steaza, o instalatie traditionala artizanala care da marturie despre civilizatia muntelui, este folosita si in epoca masinilor de spalat industriale. In trecut, steaza era folosita mai ales pentru ingrosat si scamosat anumite tesaturi din lana, dar astazi se mentine foarte utila pentru spalatul lucrurilor textile mari. Pe Valea Bicazului functioneaza mai multe steze, una dintre ele fiind amplasata la marginea drumului national DN 12 C, Bicaz – Lacu Rosu, chiar langa punctul de confluenta al raului Sugau, care iese din cheile cu acelasi nume, cu raul Bicaz, care, la randul sau, tocmai a trecut prin Cheile Bicazului, aflate si ele la mai putin de un kilometru distanta. Arata ca o cada pentru stors strugurii asezata in apa, la mal, cu doagele ingustate in partea superioara a vasului, pentru a lasa apa sa se scurga. Lemnul de brad este nou, semn ca cineva a ingrijit-o recent, iar deasupra are o teava metalica, probabil de prin anii '50-'60, de pe vremea cand s-a facut captarea de apa pentru cariera de calcar de peste drum, care aduce un jet puternic din amonte, de la vreo 50 de metri. Apa este cristalina si rece, involburata dupa confruntarea cu roca muntelui. Aceasta este o steaza modernizata, caci la cele traditionale apa este adusa pe un jgheab de lemn. In ajunul Sfintei Marii, pe 14 august, dupa-amiaza, la steaza de la iesirea din Cheile Sugaului am gasit o familie venita dintr-o alta localitate, din Damuc, pentru a spala covoare, cuverturi si cateva paturi. Vuietul apei se impleteste cu zgomotul masinilor care trec pe sosea. In steaza care acumuleaza pentru scurta vreme vreo 500 de litri de apa, se invarteau cu forta covoarele aflate la spalat. „Am venit aici pentru ca la noi a fost apa mare si a stricat moara pe care o aveam acolo. Le tinem in apa atata cat trebuie, dupa cum sunt si lucrurile de murdare, vreo cinci-zece minute pentru fiecare. La cate avem noi acum, in cel mult doua ore terminam cu toate. Venim aici cu ele inmuiate de acasa, unde le lasam o vreme cu sapun si detergent, iar aici numai le clatim. Tesaturile cu fir lung de lana ies din steaza mai scamoase, mai altfel”, ne explica Florin, venit la spalat impreuna cu sotia, aflata in asteptarea uni prunc, si cu o cumnata adolescenta. Pentru a ne demonstra efectele stezei, Florin ne arata niste cuverturi mitoase. Suntem curiosi daca acestea sunt cumparate de undeva sau sunt facute in gospodarie. „Sunt facute acasa, la razboiul de tesut”, ne lamureste barbatul. Instalatia de pe apa Sugaului dateaza de cand se stiu oamenii pe acele locuri. „Este facuta de stramosii stramosilor nostri. Mai avem si o moara, care este si pentru macinat, si steaza pentru spalat rufe. Noi spalam aici, la gura Sugaului, nu ajungem cu rufele la moara”, ne-a explicat un barbat in varsta de 83 de ani, dar care venea de la fanete cu doua coase pe umar. „Cand oboseste o coasa, o iau pe cealalta”, ne spune, sugubat, unchesul.
