Imaginile programelor tv erau dominate de chipul triumfator al lui Valentin Muresan. Obtinuse arhisuficiente semnaturi pentru organizarea unui referendum care – in cazul unui succes similar – urma sa schimbe radical orientarea prezenta, occidentala a tarii. Muresan nu mai avea nimic din stilul politicienilor de odinioara gen Ion Iliescu; era un prosper om de afaceri din domeniul mass-media, bun orator, cu studii efectuate in SUA. Abilitatile sale de politician erau incontestabile din moment ce supravietuise anilor de haos de dupa alegerile din 2004, reusind chiar sa-si asigure sprijinul unor influenti patroni de presa in vederea atat de necesarei expuneri mediatice permanente. Era considerat psihanalistul „tinerilor furiosi”, unicul politician capabil sa citeasca in sufletele tinerelor generatii, cu toate ca sarise binisor de 40 de ani. In plus, pasiunea sa pentru sport in general si motociclism in special ii servise la crearea acelei aure a tineretii fara batranete necesare mentinerii rolului de mascota a hoardelor de tineri nemultumiti.
Daca rezultatul referendumului se dovedea a fi cel preconizat, atunci putea trece fara intarziere la initierea restrictiilor comerciale impuse UE, respectiv la semnarea unor acorduri de relatii comerciale preferentiale cu alte blocuri economice. Partidul sau, al Independentei, promovase nationalismul economic de ani buni – aspect pierdut din vedere in mod inexplicabil de catre toti ceilalti nationalisti, obsedati fie de inconsecventa propriilor grupuri minoritare, fie de cultul propriei personalitati. Din momentul atat de jalnic planificat si organizat al aderarii Romaniei la UE, in 2007, reusise sa-si atraga simpatiile a milioane de oameni. Orientarea lor occidentala, atat din punct de vedere cultural, cat si religios, ramasese neschimbata, dar ultimii cinci ani adusesera val dupa val de dureri si dezamagiri – astfel incat numarul vocilor nemultumite devenise in final chiar mai mare decat cel pronosticat initial, inainte de momentul 2007, de toti paraponisitii presei.
Piata interna fusese inundata cu produse de fabricatie externa. In schimbul acestora, Romania oferea materie prima, in special lemnoasa si minerala, la care se adaugau graul si porumbul recoltate de pe vastele proprietati rurale detinute de investitorii straini in sudul si vestul tarii. Merele romanesti devenisera o raritate in supermarket-uri, oferta abundand in legume si fructe – de-acum de import – odinioara apanaj al oricarei gradini sau livezi romanesti. In multe parti ale tarii, terenurile agricole cazusera in paragina, raiul agricultorilor se transformase in cel al buruienilor. Forta de munca era in declin, iar repercursiunile fenomenului uneori surprinzatoare. Fermitatea UE determinase, pe parcursul anilor, eliminarea coruptiei din sistemul sanitar, dar cum o buna parte a medicilor si personalului medical luase calea altor tari din considerente de salarizare, cozile formate la cabinete medicale erau chiar mai lungi ca pe vremuri.
De fapt, cheia popularitatii lui Muresan rezida in captarea atentiei publice in vremuri de criza energetica. Preturile astronomice aferente incalzirii confruntau, iarna de iarna, oamenii cu drama luptei pentru supravietuire. Cine isi permitea, trecea la izolarea termica a caminului. Dar milioane de oameni erau in incapacitate de plata a facturilor la incalzire, astfel incat spectrul inghetarii in propriul camin era cat se poate de real. Oprobriul public fata de profiturile companiilor energetice occidentale ce detineau sectorul era imens. Era momentul in care Muresan anunta initierea unui prim referendum caruia – odata castigat – trebuia sa-i urmeze un al doilea, decisiv, dedicat nationalizarii companiilor energetice. Conform calculului sau enuntat public, monopolurile statului roman fusesera achizitionate la un pret mult inferior valorii lor reale, de piata. Concernele straine urmau sa primeasca plati compensatorii, insa minus penalizarile aferente neplatii valorii reale a activelor initial achizitionate, astfel incat nu era de asteptat ca investitorii sa plece cu cine stie ce castiguri. O astfel de retorica nu mai fusese auzita de aproape 30 de ani, iar in anul de gratie 2012 pentru majoritatea romanilor cu varste sub 40 de ani Ceausescu constituia cel mult o amintire obscura. Totodata, pentru cei varstnici Muresan nu prezenta nici una din particularitatile vechilor comunisti. Era originar dintr-un orasel transilvanean, fusese printre primii lansati in afaceri inca din 1990, iar in cele din urma decisese pur si simplu ca politica era domeniul cel mai adecvat.
In plus, dupa atatea lupte interpartinice izbucnite la scurt timp dupa ce PSD pierduse, in 2004, dominatia politica, era lipsit de rivali cat de cat redutabili. PNL si PD se razboisera literalmente pana la ultimul om. Putinii supravietuitori politici din ambele tabere, respectiv rarisimii reprezentanti ai unui mic rest al presei ramase independente, odinioara partizani ai reformelor veritabile, erau discreditati, pe rand, prin dezvaluiri despre continutul dosarelor lor din vremuri comuniste, aparute de fiecare data la momentul cel mai oportun. Plutocratii din PNL si PD se refugiasera de mult la Cannes, Miami sau in Parlamentul European, iar unii – putini la numar, ce-i drept – luasera calea puscariei. Partidele lui Gigi Becali si Vadim se descurcau binisor, dar tot nu dispuneau de vreun plan coerent vizand puterea, fiind preocupati aproape exclusiv cu anihilarea reciproca. Iar din odinioara gloriosul PSD nu mai ramasese decat o umbra. La presiunile UE, „pestii mari” ajunsesera, in mare parte, dupa gratii, astfel incat una din organizatiile de baza isi avea, mai nou, sediul chiar in incinta penitenciarului Rahova.
Mircea Geoana rezistase pe baricade, dar intr-un exces de zel privind anticiparea amplorii valului islamic ce se apropia de granitele tarii, a dat un rateu de anvergura – dintr-o vizita efectuata subit la Mekka a revenit in tara convertit la islam, prezentandu-se tuturor sub noul nume musulman, Yusuf ben Ali. Greseala l-a costat, fiind inlaturat curand de Marian Vanghelie. In timp ce Geoana se pregatea sa intre in serviciile unei banci saudite, Vanghelie declara ferm ca esenta spirituala a Romaniei se putea gasi preponderent in suburbiile ei.
Cu asemenea harababura printre oponenti, Muresan era perfect indreptatit sa spere ca apropiatul referendum avea sa dea curs demersului sau de reorientare efectiva si imparabila a tarii spre Est.
(va urma)
