Mostenirea lui Koizumi

Premierul nipon Junichiro Koizumi, perceput pe scena politica internationala drept eminent reformator al economiei tarii, a prezentat, zilele trecute, o alta latura a personalitatii sale, plasata, oarecum, sub mottoul „Dupa mine potopul”.
Ca in fiecare an, Koizumi a tinut sa se aplece in fata controversatului altar Yasukuni – sanctuar shintoist considerat simbol al brutalitatii imperialismului nipon. Vizita, devenita traditionala pentru premier, a fost, de data aceasta, efectuata nu numai la final de mandat, ci si in ziua dedicata capitularii Japoniei. La fel de traditionale reactii sino-sud-coreene nu au intarziat, fiind mai vehemente ca in anii precedenti. Beijingul a avertizat ca, de-acum, considera periclitat „chiar fundamentul politic” al relatiilor bilaterale, iar Seulul a solicitat „cea mai dura reactie diplomatica posibila”. De altfel, ambele state au refuzat, pe parcursul anilor, intalniri la varf cu Koizumi tocmai pe motivul traditiei Yasukuni.
Ca si cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, pe langa prezentele tensiuni dintre Tokyo si cei doi vecini, un pescar nipon a fost ucis, ieri, de paza de coasta rusa in largul Insulelor Kurile – asadar in apele arhipelagului disputat de peste sase decenii de Japonia si Rusia, criza impiedicand, pana in zilele noastre, semnarea unui tratat de pace intre cele doua tari.
Presa centrala de la Tokyo critica, in mare parte, atitudinea sefului de guvern, precizand ca gestul a reprezentat o provocare calculata spre exterior ce poate servi doar in plan intern, anume aripii nostalgice a partidului sau, liberal-democrat, asigurandu-i o cantitate neglijabila de voturi.
Din pacate, pretul unui gest pe cat de controversat, pe atat de personal va fi platit de o tara intreaga. Cu ce sanse mai poate solicita Tokyo statutul de membru permanent in cadrul Consiliului de Securitate al ONU? – se intreaba acum unii analisti. Tot ce a reusit Koizumi este sa ofere noi argumente Beijingului, fericit ca poate invoca insuficienta credibilitate a autoritatilor japoneze. Regimului de la Beijing, cunoscut pentru brutala si constanta incalcare a drepturilor cetatenilor sai, i s-a dat, din nou, apa la moara pentru referiri critice la adresa Japoniei. Acelasi argument poate fi invocat, desigur, si de Rusia – alt stat in care drepturile omului sunt deseori calcate in picioare.
Prin gestul sau, Koizumi lasa o grea mostenire succesorului sau. Acestuia ii revine spinoasa misiune a aplanarii resentimentelor antinipone ce se accentueaza, an de an, in regiune. Se prea poate ca Junichiro Koizumi sa fi asigurat partidului sau un numar sporit de voturi, dar ideea bunei vecinatati a incalcat-o fatis.