Pana spre sfarsitul lunii august, galeria „Apollo” gazduieste expozitia de pictura a lui Horia Popp si grafica de Ion Dan Dumitrescu. Ea alatura doua lumi complementare: una mistica invocata de grafica si lumea lui Horia Popp care socheaza prin predominanta unei raceli cromatice, izbucnirea din senin a incandescentei unei culori sau fragmentarul liniilor. Punctele cad din rotunduri in frantura unei linii, sfere se preling in elipse ori ramifica indecise oscilari.
Vorbind despre grafica sa, reprezentand imagini de tarot, pictorul Ion Dan Dumitrescu marturiseste ca penduleaza „intre universul Bibliei, al Coranului, spatiul abstract al misticii, structura particulelor nucleului atomic sau variatiile de orbita ale planetelor”. Este intrigat de perceptia comuna dar ilogica despre dimensiunile lumii noastre si ale universului: „Spatiul e tridimensional, dar folosim o singura ruleta pentru cele trei dimensiuni. Si timpul ar trebui sa aiba trei dimensiuni. Nu e posibil ca pe o singura axa sa se inghesuiasca atata lume, atatea evenimente”. Artistul foloseste motivul cartilor de tarot pentru simbolistica lor oculta. Cartile originale erau colorate, dar artistul marturiseste: „eludez culoarea pentru a evidentia armonia si semnificatia graficii.”
Horia Popp foloseste imaginea plastica pentru a schita contururi ale propriului laborator de creatie: „Tablourile sunt niste cadavre. Intri intr-o lume fara nici o idee si lumea te trage dupa ea”. Pictorul converteste in culori starile sufletesti, imaginile rupte din acest pelerinaj in sine. Suferinta este, pentru pictor, o stare de agregare a universului artistic. „Noi, cei din estul Europei, avem sanse mai mari in arta”, spune pictorul. „Cand ai burta plina, lucrurile devin marunte. Doar suferinta e fecunda. Exista un tablou celebru, „Arlechinul” de Joan Miro. Pictorul nu mancase de doua zile si avea halucinatii, in noaptea aceea a pictat tabloul. Astfel s-a nascut o capodopera”.