Concurenta din domeniul uleiurilor alimentare a ajuns anul trecut intr-un punct critic. Pe piata interna au aparut marii jucatori internationali, astfel incat firmele romanesti s-au vazut puse in situatia de a face fata presiunii exercitate de acestea. Pentru a supravietui, exista doua solutii: fabricarea de produse inovatoare, conforme cu cerintele europene, si diversificarea ofertei. Dupa un an greu, in care a pierdut aproape un milion de euro, cel mai mare producator zonal de uleiuri vegetale si srot, SC Argus SA, se pregateste sa reintre pe profit.
Pana anul trecut, in Romania functiona o singura companie multinationala, Bunge, care detinea trei fabrici importante. „Argus Constanta a reusit sa se mentina pe piata in conditii foarte bune, in ciuda competitiei”, afirma directorul general Vasile Leu, care ocupa si functia de presedinte al Consiliului de Administratie. De anul trecut insa au mai aparut doi jucatori foarte mari: Cargill, cel mai mare producator si importator comercial de cereale din lume, care avea deja cumparate in Romania patru unitati de tip Comcereal, si grupul elvetian Alimenta. In aceste conditii, explica directorul Argus, productia de ulei a crescut foarte mult, mai mult decat cererea de pe piata, situata in jurul valorii de 100.000 de tone. De aceea toate fabricile au dorit sa vanda, pentru ca luasera credite de la banca, pentru ca plateau cheltuieli mari cu depozitarea semintei si pentru ca, nu in ultimul rand, nu doreau sa piarda cota de piata.
Recul de moment
Pentru Argus, concurenta crescuta s-a tradus prin doua lucruri. In primul rand, a fost vorba despre o scadere a cotei de piata in favoarea noilor concurenti, care au vandut produsele la preturi mai mici. In plus, multinationalele au intrat pe piata prin achizitionarea unor firme romanesti, care fabricau produse pentru care exista deja o piata de desfacere. Prin reducerea preturilor, ei si-au marit vanzarile, in detrimentul celorlalte fabrici, printre care si Argus Constanta. „Cel mai grav a fost ca s-a lasat foarte mult la pret, materia prima s-a cumparat toamna la preturi destul de mari, intre 7.300 si 7.500 de lei, la care se adauga cheltuielile de transport, de depozitare, dobanzile bancare, ceea ce inseamna ca, pe costuri, s-a trecut o materie prima de peste 8.000 de lei”, spune Vasile Leu. Acesta a adaugat ca pretul oferit a fost unul obisnuit pe piata, pentru ca tonul a fost dat de marii producatori. Cu astfel de preturi, nici exportul nu a mai fost rentabil. Anul trecut, in vara, tona de ulei se vindea cu 620 de euro, iar acum a scazut in jurul valorii de 520 de euro.
Cursul valutar da migrene
Argus a fost influentat negativ si de evolutia cursului de schimb. In decursul anilor, societatea a contractat numai credite in lei, in timp ce multinationalele, prin filiera lor si depinzand de firmele-mama, s-au imprumutat in valuta. Acest lucru a fost in avantajul lor. „Noi am restituit leu cu leu, plus dobanda aferenta, in timp ce ei, de exemplu, au luat credit la un curs de schimb de 34.000 de lei pentru un dolar si l-au restituit cu 28.000 sau 29.000 de lei. Prin urmare, au castigat de pe urma diferentei de curs si si-au permis sa lase mai mult preturile si sa ne concureze mai puternic, pentru ca, de fapt, ei trebuiau sa dea mai putini bani la banca decat luasera”, spune Vasile Leu. Astfel, variatiile imprevizibile ale cursului de schimb s-au reflectat in rezultatele negative inregistrate de societate in anul 2005.
Situatie grea la nivel national
Directorul general al Argus afirma ca situatia va continua si in acest an din cauza recoltei din 2005. Este de asteptat ca in primul semestru din 2006 sa se inregistreze rezultate mai slabe. „Revenirea se va produce, speram, o data cu recolta viitoare”, adauga Vasile Leu. Revenirea se bazeaza, in primul rand, pe un cost de achizitie mai scazut. Reprezentantul societatii constantene spune ca toate fabricile au constatat ca au pierdut din cauza ca au oferit prea mult pentru floarea-soarelui. „As vrea sa va spun ca, in ciuda faptului ca unele fabrici au avut un avantaj de la cursul valutar, au incheiat totusi cu pierderi anul trecut. Poate, din numarul total de fabrici din tara, una sau doua sa fi incheiat echilibrat sau cu un mic profit anul trecut, numai daca au avut insa si alt obiect de activitate”, precizeaza Vasile Leu.
Agricultorii acuza, patronii se apara
Cu toate ca patronii din industria uleiului spun ca pretul de achizitie a fost prea mare, producatorii se plang de faptul ca nu isi acopera cheltuielile. Paradoxul este explicat de directorul general al Argus, care spune ca, din toate culturile, cel mai bine platita este floarea-soarelui. Astfel, daca graul a ajuns sa se vanda cu preturi cuprinse intre 1.800 si 2.200 lei/kg, la floarea-soarelui nu a luat nimeni sub 6.500 lei/kg. Mai grava este situatia la porumb, care a ajuns sa fie aruncat in soba pentru ca este mai convenabil decat lemnele. „In decursul anilor, suprafetele cu seminte oleaginoase au crescut extraordinar de mult, comparativ cu alte culturi. Cea mai rentabila cultura din toate este cea a oleaginoaselor, iar preturile sunt foarte bune”, spue Vasile Leu.
Raport favorabil
Pana la revolutie si in primii ani dupa aceasta exista un raport de pret de 1 la 2 intre grau si floarea-soarelui. Astfel, daca graul costa 2.000 de lei, floarea se vindea dublu, cu 4.000 de lei. Acum, la floarea-soarelui s-a ajuns la un pret de aproximativ 7.000 de lei, iar la grau s-a pastrat pretul de 2.000 de lei. Mai mult, adauga acesta, spre deosebire de alte culturi, producatorii de floarea-soarelui au avut marele avantaj ca li s-au dat banii imediat.
Fabricile de ulei s-au imprumutat la banca si au platit materia prima imediat, in timp ce la grau se cumpara pe masura ce fabricile consuma. Ele fac o rezerva pe doua, trei luni, nu cumpara pe o campanie intreaga. Eforturile producatorilor de uleiuri de a restitui creditele cu toate dobanzile aferente este astfel mult mai mare.
Depozitare cu probleme
Spre deosebire de companiile multinationale, care au cumparat si cate patru unitati de tip Comcereal, conducerea Argus spune ca trebuie sa plateasca pentru depozitarea produselor. Societatea constanteana prelucreaza anual circa 100.000 de tone de floarea-soarelui, numai 25.000-30.000 de tone din aceasta cantitate putand fi depozitata in spatiile proprii. „Restul este depozitat in alte parti, iar noi trebuie sa platim depozitarea, preluarea, conditionarea, incarcarea in mijloacele de transport”, spune Vasile Leu.
Investitii in protectia mediului
Societatea Argus se pregateste pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana inca din 1994, cand a inceput un amplu proces de modernizare, pentru care s-au cheltuit pana in prezent aproximativ 16 milioane de euro. Prin aceste investitii s-au marit atat capacitatea de productie, cat si productivitatea muncii. Printre investitiile mai importante se numara o statie de epurare biochimica, Argus fiind singura fabrica de ulei din Romania care dispune de o astfel de facilitate. Argus respecta si normele comunitare de mediu, fiind, de asemenea, singura fabrica de ulei din Romania care se incadreaza in consumul de hexan pe tona de samanta prelucrata. In ceee ce priveste grija pentru mediul ingrijorator, trebuie mentionata modernizarea centralei termice pentru a nu exista probleme cu evacuarea gazelor (Argus arde coaja de floarea-soarelui care rezulta din procesarea semintei).
Calitate certificata
Argus este in momentul de fata intr-o faza avansata a implementarii sistemelor de calitate ISO 9001, ISO 14001 si HACCP. Prin acesta din urma, specific industriei alimentare, se urmareste o trasabilitate a produsului. In vara aceasta vor sosi primii consultanti care vor derula procedurile necesare acreditarii. Conducerea Argus spera ca, in cursul acestui an, sa obtina aceste certificari legate de calitate. In plus, pentru a fi in ton cu cerintele europene, Argus este auditata, o data pe an, de celebra firma PricewaterhouseCoopers. De asemenea, la jumatatea anului se realizeaza si o raportare anuala.
Datorita pietei concurentiale in care isi desfasoara activitatea, se poate spune insa ca pentru Argus integrarea europeana va reprezenta o trecere fara nici un obstacol. Deja societatea constanteana se bate de la egal la egal cu marii producatori de uleiuri vegetale din UE.
Cota de piata de aproape 20%
Argus detine o retea de distributie foarte bine pusa la punct, care acopera intreaga tara, de la nord la sud si de la est la vest, formata din directori de vanzari si distribuitori in fiecare judet. Societatea constanteana are acum o cota de piata la nivel national de circa 17-18%, in scadere de la 20-21%. In ceea ce priveste judetul Constanta, desi nu exista date statistice, din analiza vanzarilor se pare ca Argus detine peste 75% din cota vanzarilor. Sunt judete in care se vinde foarte bine, cum ar fi Constanta si Tulcea, dar si unele mai indepartate de Dobrogea: Brasov, Harghita, Covasna, Galati, Braila, Neamt si Suceava. Exista insa si zone in care vanzarile nu merg foarte bine. Cel mai putin se cumpara uleiul constantean in Dolj, Gorj, Mehedinti si Teleorman. Vanzari importante au loc si prin marile magazine de tip hipermarket, cash&carry sau lanturi de supermarketuri. „In Bucuresti, de exemplu, a scazut foarte mult vanzarea prin alte retele si a crescut prin ceea ce noi numim "conturi speciale"”, spune Vasile Leu, facand referire la aceste tipuri de magazine.
Branduri recunoscute
Cel mai cunoscut produs al societatii constantene este uleiul Argus Premium. In luna septembrie a anului trecut a fost lansat un sortiment nou: uleiul Tomis, imbuteliat in sticle de doi litri. „L-am considerat produs de nisa, dar am avut o surpriza placuta, pentru ca am avut vanzari foarte bune”, spune Vasile Leu. Argus mai produce Tomis la un litru si un ulei popular, numit Sora soarelui. Toate aceste branduri sunt inregistrate la OSIM. Desi procedura este lunga si greoaie, specialistii firmei au invatat sa se descurce prin hatisurile birocratice.
Exportul, o alternativa viabila
Argus nu ataca numai piata interna. Societatea constanteana exporta si srot – produsul care rezulta din prelucrarea semintelor de floarea-soarelui. „Din pacate, sectorul nostru zootehnic nu este suficient de dezvoltat pentru a prelua cantitatea de srot produsa. Inainte de revolutie, srotul produs pe plan intern nu ajungea si era achizitionat si din import”, spune Vasile Leu. Astfel, peste 90% din productia Argus ajunge in tari precum Israel, Italia, Danemarca, dar mai ales in Turcia. Ulei se exporta numai in anumite perioade, cand pretul este convenabil si cand exista un surplus de productie care nu poate fi valorificat pe piata interna.
Productie de carburant
Societatea constanteana doreste sa infiinteze o societate mixta pentru producerea de biodiesel. In conditiile in care pretul barilului de petrol a crescut foarte mult, apropiindu-se de 70 de dolari, a devenit rentabil sa obtii combustibil din surse regenerabile si practic inepuizabile, cum ar fi floarea-soarelui sau rapita. „Noi vor ramane pe piata uleiului, dar faptul ca au intrat mai multi jucatori si ca exista un suprlus de ulei ne-a facut sa inceram sa folosim aceasta cantitate pentru producerea de biodiesel”, spune Vasile Leu. Initiativa nu este singulara, o firma portugheza incepand deja constructia unei fabrici foarte mari de acest gen in Lehliu. Prin intrarea in functiune a fabricilor de biodiesel, acest surplus va fi absorbit si fabricile de ulei vor avea o soarta mai buna.
Se respecta normele comunitare
Romania trebuie sa respecte o directiva comunitara care spune ca in momentul integrarii in Uniunea Europeana 2% din consumul de combustibil trebuie sa fie biodiesel, obtinut din surse regenerabile.
Pana in 2010, procentul trebuie sa creasca pana la 5,75%, urmand sa fie majorat progresiv in anii urmatori. Biodieselul se poate folosi in masinile noi, produse dupa 2004, inclusiv, care au fost adaptate special in acest sens. Avantajul biodieselului este ca nu polueaza. Din aceasta cauza, el va fi si mai ieftin decat benzina, pentru ca este un produs neaccizat.
Preturile la ulei nu se schimba
In ciuda acestor investitii, pretul actual la ulei va fi mentinut o perioada destul de lunga de acum inainte. In cele din urma, pretul este insa fixat de cerere si oferta. In domeniul uleiului, economia de piata functioneaza, si nu de ieri, de azi, ci de cel putin sapte, opt ani. Daca prin 1993-1995 inca mai existau crize majore de ulei pe piata constanteana si cea nationala, in prezent nici nu se mai pune problema de asemenea situatii. „Productia este atat de mare si piata e atat de bine impartita si atat de bine aprovizionata incat nu se pune problema de crearea unei crize de ulei pe piata.
Dimpotriva, exista o supraproductie, dar exista si aceasta fantastica perspectiva de valorificare a productiei suplimentare prin fabricarea de biodiesel”, spune directorul general al Argus.
Angajati si dividende
Argus este una dintre societatile constantene cotate pe piata Rasdaq. Actionari sunt si salariatii, dar si cei care au subscris aici cupoanele obtinute in anii 1994-1995. Despre toti acestia se poate spune ca au tras un loz castigator, deoarece, de-a lungul anilor, au obtinut dividende demne de invidiat de catre ceilalti investitori. Argus a oferit aproximativ o treime din profitul net actionarilor, restul de doua treimi fiind folosit pentru dezvoltarea intreprinderii.
De altfel, aceste resurse, impreuna cu creditele bancare, au ajutat firma sa se mentina pe piata. Piata de capital a adus o transparenta totala, cu toate punctele ei pozitive si negative. In ceea ce priveste forta de munca, directorul general a specificat ca, in ciuda vremurilor mai bune sau mai rele, nimeni nu a fost disponibilizat. Au existat numai reduceri pe cale naturala, prin pensionare, sau pentru abateri grave si repetate de la legislatia in vigoare. In plus, Argus nu a avut niciodata restante la bugetul de stat.
