Morcovii, sfecla, migdalele, quinoa sunt doar câteva din alimentele care de regulă conţin niveluri ridicate de glifosat, notează cotidianul britanic The Guardian. Alte alimente cu valori mari de glifosat sunt produsele din soia, uleiul vegetal, porumbul şi uleiul de porumb, seminţele şi uleiul de rapiţă, sfecla de zahăr şi cartofii dulci, arată sursa citată.
Cercetările lansate în luna august a.c. de Grupul de Lucru pentru Mediu (EWG), organizaţie non-profit, au relevat faptul că popularele cereale Cheerios şi Quaker Old Fashioned Oats, dar şi alte 29 de alimente consumate de regulă la micul dejun conţin „cantităţi nesigure” din acest erbicid.
Grupul de Lucru pentru Mediu a cerut acţiuni publice pentru ca EPA (Agenţia de Protecţia Mediului din SUA) să-şi revizuiască standardele învechite care în prezent nu reuşesc să protejeze consumatorii de efectele alimentelor care conţin glifosat.
Glifosatul, utilizat de peste 40 de ani
Înregistrat pentru prima dată în 1974, glifosatul este în prezent ingredientul activ din peste 750 de produse de tratare a plantelor. Produsul Roundup, fabricat de Monsanto, este cel mai răspândit erbicid cu glifosat din lume. Americanii îl folosesc de peste o generaţie pentru a îmbunătăţi producţia agricolă, a gestiona pădurile şi pentru a ucide buruienile care cresc pe peluzele din faţa caselor. Nimeni nu şi-a imaginat timp de atâţia ani că pulverizând erbicidul îşi pulverizează de fapt o otravă puternică în propriul organism.
Ultimele cercetări ştiinţifice admise recent de un tribunal din SUA au relevat faptul că glifosatul cauzează cancer. În luna august 2018, într-un proces civil derulat în SUA, juriul a decis că firma Monsanto, achiziţionată la începutul acestui an de către gigantul chimic german Bayer în cadrul celei mai mari tranzacţii de pe piaţa agrochimică, este responsabilă de faptul că un fost grădinar, Dewayne Johnson, s-a îmbolnăvit de cancer după ce a pulverizat ani la rând glifosat pe lângă şcoala pentru care lucra. Juriul a decis ca Monsanto să-i acorde lui Johnson, care este pe moarte, despăgubiri în valoare de 289 milioane de dolari. Ulterior, la recurs, un judecător a redus valoarea despăgubirii la 78 milioane de dolari, justificând limitele legale. Cazul reprezintă însă un precedent foarte important în justiţia americană. Aproximativ alte 8.700 de cazuri similare împotriva Monsanto se află în prezent în instanţă.
Gigantul Bayer a pierdut peste 30 de miliarde de euro din valoarea bursieră după achiziţia Monsanto, mai precis după condamnarea din cazul Johnson. Totodată, grupul german a injectat 9 miliarde de euro pentru a-şi creşte capitalul în vederea finalizării fuziunii cu Monsanto.
Trei studii ştiinţifice au ajuns la aceeaşi concluzie
Cercetări avansate sugerează faptul că glifosatul cauzează o formă de cancer numită limfom non-Hodgkin, cu care Dewayne Johnson a fost diagnosticat în 2014. Cel puţin trei studii efectuate în SUA, Canada şi Suedia, au legat expunerea la glifosat de această boală.
În 2015, Agenţia Internaţională de Cercetare pentru Cancer a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a constatat că glifosatul este o cauză „probabilă” a cancerului la om. Agenţia de Stat pentru Protecţia Mediului din California a transmis, de asemenea, că glifosatul este, probabil, un carcinogen.
Cu toate acestea, utilizarea acestei substanţe în agricultură nu a fost încă interzisă. UE a făcut primii paşi în această direcţie, dar este încă departe de o decizie finală.
Glifosatul este doar unul dintre cele peste 80.000 de produse chimice de tratare a plantelor înregistrate comercial în SUA. Alţi compuşi chimici de acest tip, precum PFOA şi cromul hexavalent, au fost, de asemenea, legaţi de apariţia cancerului testicular(în cazul PFOA) şi a cancerului pulmonar (în cazul cromului hexavalent).
„Spre deosebire de produsele farmaceutice, care trebuie să treacă printr-o testare relativ riguroasă înainte de a fi lansate pe piaţă, majoritatea substanţelor chimice, printre care şi glifosatul, nu sunt testate în mod adecvat în ceea ce priveşte efectele lor asupra ecosistemelor sau a fiinţelor umane. Guvernele nu dispun de resurse, iar companiile nu au stimulentul de a o face. Chiar şi atunci când există linii directoare şi regulamente privind siguranţa, rata substanţelor chimice acceptabile prin lege poate fi mult mai mare decât ceea ce este cu adevărat sigur. Adevărul este că pur şi simplu nu avem nici o idee despre gradul de rău pe care majoritatea substanţelor chimice îl fac corpului uman sau planetei noastre”, scrie Erin Brockovich, jurist american şi activist de mediu, pentru The Guardian.
