Despre Ceausescu, arhiva electronica a CIA afiseaza mii de documente declasificate. Majoritatea, rapoarte oficiale plictisitoare transmise pe linie diplomatica sau articole din ziare. Mai scapa insa si un raport intocmit prin anii '70 sau mai devreme de celebrul serviciu secret american. Unele fusesera clasificate la vremea respectiva „strict secret”, cum este raportul despre „Vulnerabilitatile lui Ceausescu” pe care il publicam astazi. Dar de ce erau interesate Statele Unite acum 30 de ani de punctele slabe ale lui Nicolae Ceausescu? Iata interpretarea istoricului Armand Gosu: „Interesul SUA este clar. Ele au nevoie de Ceausescu, singurul interlocutor disponibil la avansurile Washingtonului din cadrul lagarului socialist. De aceea este important pentru SUA sa cunoasca amenintarile la adresa lui Ceausescu, mai ales amenintarile venite din partea URSS”. Analiza realizata de „creierele” de la CIA in 1975 a fost intru totul confirmata dupa 14 ani. Ceausescu avea sa cada mai ales din cauza crizei economice care se adancise.
Potrivit legii, Arhivele Nationale declasifica unele documente dupa 30 de ani. Accesarea lor se face extrem de simplu, pe baza unei legitimatii de cercetator la unul din sediile NARA (National Archive and Records Administration) din apropiere de Washington. Volumul documentelor declasificate se ridica anual la mii de dosare. Numai anul trecut, ne-a explicat unul dintre arhivisti, CIA a declasificat peste un milion de pagini. Publicam integral traducerea raportului despre „vulnerabilitatile lui Ceausescu”, redactat pe 18 decembrie 1975, care incepe cu un scurt rezumat si este structurat pe patru capitole.
NOTA: Punerea in context a raportului CIA, interpretarea datelor si comentariile incluse in document apartin istoricului Armand GoSu
Rezumat
„Mult-clamata independenta in politica externa l-a facut pe Ceausescu, multa vreme, vulnerabil la critici si presiuni din partea aliatilor sai din cadrul Pactului (n.r. – de la Varsovia). Un factor important care l-a ajutat sa reziste acestor presiuni a fost mentinerea unui control strans asupra politicii romanesti. Totusi, recent, s-au inregistrat semne ca opozitia interna impotriva sa ar putea spori.
Zona cea mai vulnerabila a lui Ceausescu este un tot mai pronuntat „cult al personalitatii”, pe care il incurajeaza tacit. Pe viitor, situatia economica a Romaniei s-ar putea dovedi a fi cea mai slaba veriga din lantul politicii interne trasate de Ceausescu incepand cu 1965, cand a luat puterea. Mai mult, exista indicii de nemultumire fata de modul in care conduce partidul si fata de unele aspecte ale politicii externe.
Cu toate acestea, actuala pozitie a lui Ceausescu pare sa fie suficient de puternica pentru a-l ajuta sa depaseasca toate provocarile interne”.
Armand Gosu: Ceausescu era un pion important in politica externa a SUA. Washingtonul a promovat in deceniul 1970-1980 „politica de diferentiere” fata de tarile socialiste europene, politica avand la baza atitudinea tarilor respective fata de Moscova. SUA incurajau politica de relativa independenta a Romaniei pentru a crea o bresa in blocul socialist. De altfel, politica Washingtonului fata de Bucuresti a fost abordata exclusiv din perspectiva relatiilor sovieto-americane. Noul curs in raporturile dintre SUA si Romania dateaza din 1963-1964. La un an dupa stingerea crizei rachetelor din Cuba, in octombrie 1963, ministrul de Externe Corneliu Manescu i-a comunicat omologului sau american ca in cazul unui conflict declansat de URSS prin actiuni similare celei din Cuba, Romania va ramane neutra. Declaratia sugera ca Romania nu-si va respecta obligatiile militare ce-i reveneau ca membru al Organizatiei Tratatului de la Varsovia. Doua luni mai tarziu, vicepremierul Gh. Gaston-Marin, care participa la funeraliile lui John Kennedy, a transmis americanilor dorinta partii romane de a imbunatati relatiile cu SUA. Washingtonul a raspuns acestor semnale printr-un Program de actiune pentru Romania, redactat de catre Departamentul Comertului, care propune utilizarea Romaniei drept „caz de incercare” a noii politici a SUA fata de satelitii URSS. Bucurestiul a confirmat dorinta de a se desprinde de sub tutela Moscovei prin „Declaratia de independenta” din 26 aprilie 1964. Trei saptamani mai tarziu, la Washington au inceput negocieri bilaterale romano-americane care au pus bazele unui nou curs in relatiile economice si comerciale dintre cele doua tari.
Pozitia speciala a Romaniei in cadrul lagarului socialist a fost confirmata cu ocazia invaziei din Cehoslovacia a armatelor Tratatului de la Varsovia. Ceausescu a respins „Doctrina Brejnev” si a reiterat dreptul fiecarei tari de a-si alege propriul drum spre comunism. Dupa 1968, relatiile cu Washingtonul au cunoscut o deschidere fara precedent. In august 1969, presedintele Richard Nixon a vizitat Romania. Era prima vizita a unui presedinte american intr-o tara din Europa Centrala si de Rasarit dupa cel de-al doilea razboi mondial. A fost o vizita foarte importanta, avand in vedere ca s-a desfasurat la un an de la interventia din Cehoslovacia. Aceasta vizita anunta „politica de diferentiere” fata de tarile socialiste practicata apoi de Washington, vreme de un deceniu. Au urmat doua vizite oficiale ale lui Ceausescu la Washington, in octombrie 1970 si decembrie 1973. Mai ales dupa cea de-a doua vizita demonstra ca relatiile dintre Romania si SUA devenisera cu totul speciale, Ceausescu bucurandu-se de onoruri la care nici un alt lider comunist nici macar nu indraznea sa viseze. Cu doar cateva luni inainte de redactarea raportului CIA, la inceputul lunii august 1975, presedintele SUA, Gerald Ford, a facut o vizita oficiala in Romania, confirmand bunele relatii dintre cele doua tari si incercand sa consolideze pozitia Romaniei, membra a CAER, printr-un Acord Comercial.
Acesta este contextul in care a fost redactat de catre CIA raportul privind „vulnerabilitatile lui Ceausescu”. Interesul SUA este clar. Ele au nevoie de Ceausescu, singurul interlocutor disponibil la avansurile Washingtonului din cadrul lagarului socialist. De aceea este important pentru SUA sa cunoasca amenintarile la adresa lui Ceausescu, mai ales amenintarile venite dinspre URSS. Teama cea mare a americanilor era ca nu cumva Romania sa reintre sub controlul total al Kremlinului, ceea ce ar fi avut semnificatia esecului „politicii de diferentiere” practicate de Washington fata de tarile socialiste.
Raportul CIA este o analiza excelenta, care fixeaza in concluzii principalele vulnerabilitati ale lui Ceausescu. Chiar daca Ceausescu a picat in decembrie 1989, previziunea CIA facuta cu 14 ani mai devreme a fost intru totul confirmata.
Fraiele puterii detinute de Ceausescu
„In prima perioada a mandatului sau, Ceausescu a subliniat importanta conducerii colective, dar pe de alta parte a actionat ferm pentru a castiga controlul absolut asupra pozitiilor-cheie ale puterii institutionale. In prezent, functiile sale, cu care nu poate rivaliza nici un alt lider est-european, le includ si pe cele de:
– secretar general al partidului, o pozitie castigata dupa moartea lui Gheorghiu Dej in martie 1965;
– presedinte al Consiliului de Stat (decembrie 1967), organismul conducator al tarii;
– presedinte al Frontului Socialist al Unitatii (noiembrie 1968), organizatia-umbrela pentru activitati de masa infiintata in timpul invaziei Cehoslovaciei;
– presedinte al Consiliului Suprem al Apararii (martie 1969), cel mai inalt for care traseaza politica militara si de aparare;
– presedinte al Consiliului Suprem pentru Dezvoltare Economica si Sociala (mai 1973), un organ de partid si de stat menit, in principal, sa promoveze eficienta economica;
– presedinte al Republicii (martie 1975).
Concentrarea puterii este in acord cu trasaturile personale ale lui Ceausescu, cu politica sa si cu traditia romaneasca. La 57 de ani, Ceausescu este egocentric, viclean, un national-comunist convins, chemand la modernizarea fortata a tarii. Obsesia sa de a ridica Romania la statutul de tara industrializata dezvoltata pana in 1990 nu se bazeaza, totusi, atat pe doctrina comunista cat pe convingerea ca numai asa Romania va putea supravietui impulsurilor imperialiste ale Moscovei. In acelasi timp, orientarile nationaliste ale lui Ceausescu tradeaza si un sentiment de inferioritate; este constient ca Romania este una dintre cele mai putin dezvoltate tari socialiste. Probabil ca vede in concentrarea puterii economice si politice cea mai sigura cale pentru a obtine suport popular si pentru a forta dezvoltarea economica. De acum si pana in 1990, se va instraina mai mult de Moscova folosind statutul de tara subdezvoltata a Romaniei pentru a se identifica mai strans cu tarile nealiniate si pentru a insista pe langa CAER sa faca din egalizarea nivelului de dezvoltare a membrilor sai o prioritate absoluta. Fiecare dintre aceste chestiuni intra puternic in conflict cu chestiuni doctrinare considerate tot timpul de sovietici ca fiind nenegociabile.
„Cultul personalitatii” la Ceausescu
Decizia lui Ceausescu de a lua toate fraiele puterii au condus, in mod previzibil, la un „cult al personalitatii” care functioneaza in avantajul sau. Ceausescu conduce o tara care n-a avut niciodata o traditie democratica pura. Intr-adevar, o puternica autoritate centrala inseamna pentru romani mai degraba protectie si speranta. In mod traditional, poporul sau vede in slabiciunile unui lider mai degraba un element pozitiv. Cei mai multi romani sunt astfel dispusi sa accepte o politica interna considerabil gresita si sa stranga cureaua cata vreme Ceausescu va putea sustine in mod credibil ca politica sa ii tine pe sovietici afara din Romania.
Exista si o latura negativa – din cauza „cultului”, va creste numarul celor care se vor teme sa se opuna lui Ceausescu. Oportunistii preocupati de propria cariera vor aplauda toate propunerile sale. Este posibila astfel o grava greseala politica, mai ales daca „cultul” va continua sa ia amploare. Un aspect mai putin negativ, desi important, al cultului personalitatii este nemultumirea publica provocata de atentia acordata familiei Ceausescu. Pe multi romani ii agaseaza liderii politici si, in mod special, modul in care se poarta sotia sa, Elena. Este incapatanata, in general destul de necioplita si se amesteca des in numirile in functii. Mai mult, cei trei copii ai lui Ceausescu, toti trecuti de douazeci de ani, s-au evidentiat adesea prin comportamentul jignitor la adresa celor din jur.”
A.G.: Cu ocazia vizitei din 4-7 decembrie 1973 din SUA, Elena Ceausescu primise „Diploma de Onoare” a Institutului American al Chimistilor.
Semne de opozitie
„In ultimul an, au existat in Romania cateva motive de nemultumire fata de Ceausescu si fata de unele dintre actiunile sale. Primele semne au fost vizibile la congresul partidului din noiembrie 1974. Ceausescu a trebuit sa intervina personal de doua ori in timpul congresului Ð prima data pentru a refuza postul de secretar general al partidului pe viata, si apoi pentru a respinge limita de varsta care viza toate functiile din partid. Cand a facut primul gest, ar putea parea ca e vorba de modestie. Faptul ca interventia sa a fost necesara sugereaza insa ca elemente puternice din interiorul partidului se opun propunerii de sef pe viata. Probabil ca aceleasi elemente au incurajat a doua propunere, care ar fi avut ca rezultat limitarea mandatului sau la varful partidului.
Schimbarile semnificative operate dupa congres in statutul partidului au scos la iveala nemultumiri. Epoca moralista, despotica a lui Ceausescu a produs un „cod etic” pentru membrii partidului, care vor trebui, de acum incolo, sa se supuna tuturor deciziilor partidului. Mai mult, doar Comitetul Politic Executiv Ð organul suprem al partidului Ð are puterea sa numeasca sau sa revoce membrii Comitetului Central. Acestea si alte schimbari la statut urmaresc probabil minimalizarea riscului de tradare si intarirea controlului lui Ceausescu asupra partidului.
Alegerile parlamentare din Romania din martie anul trecut au indicat o nemultumire crescanda in randul muncitorilor fata de prioritatile economice ale regimului. Numarul voturilor impotriva a fost in continuare redus, dar a crescut la aproape 180 de mii, fata de 31 de mii cate s-au inregistrat la alegerile din 1969. Cele mai ridicate procente de voturi negative s-au inregistrat in judete industriale ca Sibiu, Prahova, Cluj si Brasov”.
A.G.: Este surprinzator ca analistii CIA utilizau intr-un raport de analiza date oficiale livrate de autoritatile comuniste privind alegerile din Romania.
„In unele dintre acestea traiesc puternice grupuri de minoritati, iar in altele, muncitori numultumiti s-au implicat, in 1974, in sabotaje industriale. Orele de munca suplimentare, salariile mici si conditiile de trai foarte sarace au provocat actele de sabotaj”.
A.G.: De multe ori chiar Securitatea lansa astfel de zvonuri ca sa-si demonstreze utilitatea. Cu alte ocazii zvonurile despre sabotaje aveau menirea de a acoperi nerealizarile din cadrul Planului cincinal.
„Cel mai recent semn de nemultumire s-a vazut la mijlocul lunii octombrie, cand Ceausescu a facut o concesie publica anuntand o crestere masiva a bunurilor de consum si a alimentelor pana in iunie. Este aproape sigur ca a recurs la acest rar gest deoarece este convins ca lipsa acuta a zaharului, laptelui si a uleiului de gatit a creat o situatie critica in mai multe judete, mai ales dupa inundatiile din luna iulie. Anuntul sau a venit pe fondul zvonurilor despre tulburarile provocate de criza severa a alimentelor. Concesia lui Ceausescu a avut loc dupa decizia de a amana discutiile cu presedintele Tito, existand astfel posibilitatea ca tulburarile sa fie mai serioase si raspandite decat cele raportate initial.
Unii observatori cred ca obiceiul lui Ceausescu de a schimba componenta la varf a partidului si a agentiilor guvernamentale are ca scop principal minimalizarea oricaror sanse de coalizare a unei opozitii interne. Ceausescu sustine public faptul ca aceste schimbari ajuta la o mai buna conducere a partidului si statului. Aceste masuri au generat insa o „politica de rotire a cadrelor” (revolving door leadership). Prin politica sa, a inlaturat din functii vechile cadre neinstruite cu oficiali mai bine educati, dar mai obedienti din punct de vedere politic. Exista mari dubii ca schimbarile importante de la varful conducerii vor contribui la cresterea eficientei economice.
In interiorul partidului s-a inregistrat un serios dezacord in privinta politicii economice si in privinta relatiilor cu Moscova. Unii oponenti interni ar fi cerut o ajustare a politicii lui Ceausescu, nu o schimbare totala a acesteia. Unii dintre acesti oponenti sunt de parere ca Bucurestiul n-a primit suficiente avantaje de pe urma schimburilor comerciale in crestere cu Occidentul. Unii ar fi in favoarea unei mai mari apropieri de sovietici, in timp ce altii vor o mai mica atentie acordata dezvoltarii industriei grele.
Amenintari la controlul exercitat de Ceausescu
Desi semnele de opozitie fata de Ceausescu au devenit mai frecvente, au ramas relative, vagi si sporadice. Individual sau in grup, nu exista o amenintare credibila, ci doar o amenintare potentiala. Au existat sugestii legate de un pachet de posibile actiuni – interne sau externe – impotriva lui Ceausescu.
O LOVITURA DE STAT. In ciuda semnelor de opozitie interna, aceasta pare sa fie cea mai putin probabila amenintare la adresa lui Ceausescu. Argumentele impotriva unei lovituri de stat sau impotriva unei rasturnari de regim sustinute de sovietici se bazeaza in primul rind pe teama romanilor ca sovieticii ar putea profita si pe absenta unui succesor credibil.
Conducerea partidului nu pare amenintata de factiuni organizate si nu exista un grup prosovietic coerent care ar putea incerca sa castige capital politic din opozitia fata de politica lui Ceausescu.
In ce priveste diferentele de opinie de la nivelul conducerii, ele par sa fie concentrate in primul rand pe adaptarea programului politic decat pe schimbari radicale. Si apoi numarul vocilor critice la adresa politicii impuse (n.r. – de Ceausescu) variaza de la subiect la subiect.
Politica de rotire a cadrelor a facut foarte dificila – probabil in mod intentionat – organizarea elementelor de opozitie intr-un grup capabil sa-l inlature pe Ceausescu de la putere. In orice caz, partidul (n.r. – comunist) roman nu a mostenit factiuni – un fenomen care reflecta o traditionala resemnare in fata unei puternice autoritati centralizate.
Prin urmare, cele mai serioase amenintari vin dinspre Moscova si ar putea imbraca cateva forme specifice.
SANCTIUNI ECONOMICE. Regimul Ceausescu stie ca tacticile de fronda fata de CAER comporta serioase riscuri, inclusiv sanctiuni economice. Bucurestiul este insa in mod clar hotarat sa pluseze si va continua eforturile pentru a se asigura ca pacea si un anumit tip de integrare nu ii afecteaza suveranitatea.
Romania va cere ca nivelul de dezvoltare economica a tarilor membre CAER sa fie egal; va insista, de asemenea, ca „acordurile procedurale” (de pilda relatiile dintre CAER si Comunitatea Europeana) sa garanteze membrilor CAER dreptul de a negocia cu Comunitatea Europeana.
Nu exista indicii ca Moscova si aliatii sai loiali intentioneaza sa aplice sanctiuni economice impotriva Bucurestiului, dar Romania va fi in mod cert vulnerabila la asemenea masuri. Lipsa resurselor de carbune si fier a facut ca tara sa fie pentru multa vreme importator de frunte de cocs sovietic, reprezentand in 1974 o patrime din exporturile sovietice. Mai mult, resursele de cocs sovietic sunt limitate din cauza cresterii cererii interne, iar cocsul disponibil pentru export din alte tari est-europene este, de asemenea, limitat. Ar fi altfel relativ usor pentru Moscova sa sustina ca este incapabila sa mai satisfaca cererile romanilor sau sa propuna un plan rationalizat de export in acord cu cerintele de integrare ale CAER, cata vreme Secretariatul CAER este dominat de sovietici. Din cauza ca astfel de rationalizari ar putea afecta serios industria grea a Romaniei, Bucurestiul este activ preocupat de gasirea unor surse alternative de energie, fiind masiv interesat inclusiv de companiile miniere americane. S-a raportat, de asemenea, ca Romania intampina dificultati in obtinerea unor cantitati suficiente de fier de la sovietici.
O alta potentiala zona de tulburari o constituie relatiile economice si comerciale relativ stranse si in crestere cu tarile noncomuniste, care reprezinta in prezent peste jumatate din comertul exterior al Romaniei. Pentru ca tara continua sa isi dezvolte o mai mare independenta economica si relatii comerciale cu numeroase tari, va trebui sa faca fata unor importuri tot mai scumpe, unor credite probabil costisitoare si incertitudinilor pietei bancare internationale. Romania va intampina dificultati in gasirea unor piete de desfacere pentru produsele sale finite sau brute si in mentinerea economiei interne la un nivel ridicat si in crestere.
Ceausescu stie ca nu e usor sa tina toate aceste mingi in aer in acelasi timp. Orice stangacie a Romaniei o va aduce in imposibilitatea de a evita incercarea sovieticilor de a o subordona. Desi regimul (n.r. – Ceausescu) a reusit in mod evident sa evite incercarile Moscovei de a se amesteca in problemele economice romanesti, se raporteaza ca un numar de inalti oficiali romani credeau, la inceputul acestui an, ca deschiderea catre vest a lui Ceausescu a adus prea putine beneficii financiare. Astfel de critici exprimate in cadru privat scad in intensitate si nu exista indicii ca sovieticii incearca sa exploateze aceste diferende. Daca totusi disensiunile vor aparea din nou, intr-o forma publica si mai puternica, Romania ar putea deveni pentru alte regimuri din cadrul CAER o tinta tentanta”.
A.G.: Neintelegerile romano-sovietice in privinta CAER dateaza din anii 1962-1964. Nikita Hrusciov a incercat sa rationalizeze CAER printr-o impartire a rolurilor, Romania ramanand o tara agrara. Elita comunista de la Bucuresti a ripostat si a blocat planul sovietic, beneficiind de un context international favorabil, ca urmare a disputelor sino-sovietice si albanezo-sovietice. Incercarile Moscovei de a subordona economiile statelor socialiste CAER au consolidat decizia Bucurestiului de a se orienta comercial spre Europa Occidentala, dar mai ales spre SUA.
Ceausescu va continua politica de industrializare care a facut Romania cu totul dependenta de materiile prime sovietice. Din alte documente se observa o permanenta nemultumire a lui Ceausescu in anii '70-'80, fata de volumul livrarilor sovietice. Nu exista informatii certe care sa confirme santajul sovietic la adresa Bucurestiului, folosindu-se de criza de materii prime din Romania.
„AMESTECUL SOVIETIC IN ROMANIA. Unul dintre cele mai remarcabile aspecte din cei zece ani ai regimului Ceausescu este relativa absenta a unor acuzatii clare – chiar si din partea romanilor antisovietici convinsi – de interventie sovietica in treburile interne ale Romaniei. Singurele exceptii sunt misteriosul si inexplicabilul caz al generalului Serb de la sfarsitul anului 1971 si discursul lui Ceausescu din 1967 cand le-a reprosat sovieticilor – si probabil altor aliati – ca urmaresc sa dezvolte legaturi „in afara cadrului organizat al partidului”.
A.G.: Generalul Ioan Serb a oferit in 1971 informatii atasatului militar al Ambasadei URSS la Bucuresti despre organizarea Armatei Romane, despre planuri de lupta. Atasatul militar sovietic a zgandarit orgoliul ambitiosului general, spunand ca doreste sa-l vada ministru al apararii. Pentru informatiile livrate, generalul a fost recompensat cu un aparat de radio cu tranzistori. In septembrie 1971, colaborarea lui Serb cu ambasada sovietica s-a intrerupt, el recunoscand prin mai multe memorii inaintate conducerii statului furnizarea de informatii militare extrem de sensibile sovieticilor. Pentru a evita complicatii cu URSS, generalul Serb a fost trimis „in productie”, in functia de director al unei intreprinderi de transporturi din Gorj.
Dupa retragerea armatei si a consilierilor, URSS a constituit o retea informativa in Romania. Nu se stiu nici dimensiunile acesteia, nici zonele in care actiona cu prioritate. S-a presupus ca o buna parte a ei era formata din fosti studenti romani in URSS, care la intoarcere au fost incadrati in functii de conducere, sau din sotiile rusoaice ale acestora. Au fost mai multe campanii de indepartare a lor din posturi. Era esential pentru antena CIA de la Bucuresti sa monitorizeze aceste grupari pro-sovietice, singurele care ar fi putut organiza rasturnarea lui Ceausescu de la putere. Din pacate, informatiile din acest raport sunt cu totul nesemnificative.
„In fiecare discurs important, Ceausescu a avertizat asupra interventiilor externe. Cand un grup al Cominformului (activisti sub acoperire prosovietici) a fost judecat si condamnat in Iugoslavia vecina, Ceausescu a reactionat prin intarirea fortelor interne de securitate pentru a identifica si anihila orice activitate similara din partea sovieticilor sau din partea altora pe teritoriul Romaniei.
Programul de dezvoltare economica accelerata al lui Ceausescu devine tot mai greu de implementat si de promovat. Ceausescu pare destul de sigur pe situatie, dar din punctul de vedere al sovieticilor problemele multiple provocate de criza alimentara, de inrautatirea situatiei financiare a tarii, de recoltele sub asteptari si de alte probleme economice provocate de inundatiile devastatoare din iulie ofera motive consistente pentru a incuraja nemultumirea fata de regimul sau. Cele doua milioane de etnici maghiari sunt in mod special o tinta atractiva.
O NOUA CONDUCERE PROSOVIETICA. Cateva informatii de la inceputul acestui an referitoare la boala lui Brejnev au provocat profunda ingrijorare la Bucuresti in ce priveste o posibila remaniere la Kremlin. Potrivit unor informatii, romanii se tem ca succesorul lui Brejnev ar putea fi Kirilenko sau ca armata sovietica va castiga un rol dominant in orice batalie pentru putere din epoca post-Brejnev. Exista, de asemenea, ingrijorarea ca o batalie pentru putere la Kremlin ar putea restaura tipul de conducere colectiva, un model care l-ar putea stanjeni pe Ceausescu, obisnuit sa joace ca un „one-man show”.
Romanii stiu ca, indiferent cand se va produce iesirea lui Brejnev din scena, manifestarile de sfidare fata de Moscova vor trebui reduse la limita rezistentei viitorului succesor, indiferent daca va fi vorba de o conducere colectiva sau de un nou sef. Bucurestiul, ca majoritatea tarilor est-europene, va prefera prima varianta, din cauza spatiilor generoase de manevra pe care le ofera conducerea colectiva. Din punctul de vedere al Romaniei, cea mai rea varianta ar fi un rol dominant acordat armatei. (…) Bucurestiul va invata, probabil, sa se descurce cu Kirilenko. Cand Hrusciov a fost rasturnat de la putere, in octombrie 1964, in disperarea lor, romanii ii atribuiau lui Brejnev multe dintre calitatile pe care acum i le atribuie lui Kirilenko.
IntervenTia militarA sovieticA. Ultima amenintare la adresa regimului Ceausescu, desigur, este o interventie militara sovietica. Nu exista absolut nici o dovada ca sovieticii au de gand sa faca un astfel de pas, dar modul in care Ceausescu isi elaboreaza politica de rezistenta fata de Kremlin arata ca este constient de riscurile pe care le implica o politica de independenta. In cazul in care Romania va aprecia gresit limitele tolerantei Moscovei, Bucurestiul este constient ca incercarea de a imbunatati relatiile nu ii va impiedica in mod cert pe sovietici sa actioneze. Intre timp, regimul de la Bucuresti pastreaza rolul conducator al partidului si intareste controlul intern, luandu-le astfel sovieticilor argumentele folosite la „justificarea” invadarii Cehoslovaciei.
Chiar si in eventualitatea unei interventii militare, Kremlinul va gasi, probabil, dificila instalarea unui regim colaborationist care ar putea preveni cu succes ca Romania sa devina o povara grea pentru economia sovietica. Mai mult, va fi foarte dificil pentru orice satrap sovietic sa mentina un control intern strict sau rolul conducator al partidului la fel cum a facut-o Ceausescu.
In cazul in care Moscova se va decide sa intervina, fostul ministru de Interne, colonelul Alexandru Draghici, va fi probabil candidatul la inlocuirea lui Ceausescu. Draghici, al carui nume este sinonim cu influenta sovietica in Romania anilor '50, a fost dat la o parte de Ceausescu”.
A.G.: Este putin probabil ca sovieticii s-ar fi gandit la varianta Al. Draghici pentru a-l inlocui pe Ceausescu. Draghici, umilit public de Ceausescu in 1968, nu reprezenta, oricum, o solutie viabila. Probabil ca avem de-a face cu zvonuri lansate de Securitate pentru uzul Ambasadei SUA de la Bucuresti.
Previziuni
„Acapararea puterii de catre Ceausescu este parte a unui paradox crescand la Bucuresti. Deschiderea politica, economica si chiar militara a Romaniei catre tarile noncomuniste, inclusiv catre Statele Unite, catre lumea tarilor nealiniate si catre Portugalia este in expansiune, spre iritarea Moscovei. Politica interna a Romaniei a devenit, in general, si mai constrangatoare, din cauza eforturilor de a accelera programul de dezvoltare economica si a incapatanarii de a promova o politica de independenta.
Pe termen lung, problema lui Ceausescu este erodarea increderii populare, in special in randurile partidului. Mici imbunatatiri in sectorul economic si poate o usoara relaxare in zona culturala l-ar putea ajuta, desigur, sa depaseasca aceste probleme. In cazul in care presiunile interne vor creste din cauza lipsurilor, a cultului personalitatii sau din cauza constrangerilor excesive, Ceausescu are suficienta flexibilitate pentru a mai ceda putin – la fel cum a facut saptamana trecuta – fara o revizuire radicala a prioritatior.
Mai mult, el stie ca pasivitatea traditionala si atitudinea antiruseasca nativa ale romanilor ii vor permite sa se mentina la putere cu mici imbunatatiri in politica interna. Ca masura de protectie, si-a folosit puterea pentru a ingreuna eventuale incercari din partea oponentilor interni sau externi de a-i submina pozitia. S-a asigurat astfel ca puterea sa se bazeaza pe mase, si nu pe elita, pe partid si organele de stat – pe congresul partidului si pe parlament, si mai putin pe comitetul central al partidului sau pe Consiliul de Stat al guvernului.
Puterea lui Ceausescu il va ajuta sa depaseasca orice provocari interne sau externe la adresa autoritatii sale. Intr-un discurs tinut in aceasta toamna la congresul organizatiei de tineret a partidului, Ceausescu s-a aratat sigur pe el si s-a folosit de versurile unui poem nationalist din secolul al XIX-lea pentru a-si defini politica tarii sale – „traieste ca lei si liber pe vecie”.
(N.R. – Era vorba, probabil de un citat din Cosbuc – „ca nu-i totuna leu sa mori ori caine-nlantuit”.)
Documentar realizat cu sprijinul Freadom House
