Tactic, a fost o greșeală. Iohannis ar fi trebuit să negocieze cu Kelemen Hunor, unu la unu, ca între doi minoritari etnici ajunși în fruntea statului român, iar Iohannis să-i demonstreze cu cifre că maghiarii l-au votat și îl susțin în proporție de 90 la sută, nu pe Dragnea și PSD. Oricât de rupte de propria comunitate ar fi, căpeteniile UDMR nu pot ignora la nesfârșit vocea supușilor politici pe care îi țin în captivitate.
Chiar dacă le dai satisfacție cu legi și beneficii smulse prin șantaj politic de la PSD, e greu de crezut că prin asta maghiarii își vor tatua chipul lui Dragnea pe poarta caselor din Secuime. Maghiarii vor vota tot în proporție de 90 la sută cu Iohannis la alegerile prezidențiale de la anul, aceasta este o axiomă politică ușor de înțeles. Însă căpeteniile maghiare se comportă ca în bancul cu broasca și scorpionul: nu se pot abține când văd posibilitatea unui șantaj politic la îndemână. Și îl fac deja instinctual.
Cum spuneam, în mod normal Iohannis ar fi trebuit să gestioneze „problema maghiară“ iar PNL și Ponta să negocieze cu parlamentarii nemulțumiți de la PSD și ALDE. Iar negocierea să conțină fraza miraculoasă „PSD rămâne la guvernare fără Dragnea și acoliții lui“ cu un premier tehnocrat de genul Corina Crețu. Negocierile au eșuat lamentabil pe fondul șopârlei aruncate de Dragnea privind modificarea Codului Penal prin ordonanța de urgență și o posibilă „amnistie și grațiere“. Activul de bază al PSD cot la cot cu baronii au jubilat și și-au depus ofrandele de susținere pentru Daddy.
Astfel, într-un final de săptămâna trecută până și Iohannis s-a împăcat cu ideea că Guvernul Dăncilă nu va cădea. Președintele pleacase din țară să se vadă cu „madame May“. Iohannis și-a soptit în barbă, în bună tradiție, „lasă că merge și așa“, cu Dragnea la butoane. „Ideea genială“ a lui Iohannis e ca PSD să se scufunde cât mai mult în urma loviturilor pe care el le aplică, de gât cu Dragnea pe post de piatră de moară. Așa crede Iohannis că va câștiga al doilea mandat, că are și el în sfârșit o temă de campanie, iar PNL și Ponta – Pro România au speranță că vor crește în sondaje practicând „mutilarea în public“ a unui Dragnea care deja a ajuns la 8 la sută în încredere. Deci, nu mai reprezintă un pericol pentru nimeni. Cifrele sondajelor nu prea confirmă înțeleapta strategie. Publicul vrea ceva în plus față de „execuția lui Dragnea“, care într-adevăr face deliciul spectatorilor tv.
Ironia sorții este că întotdeauna, dar întotdeauna, scena politică mioritică are tendința să se complice atunci când ar trebui să devină mai simplă, mai coerentă. Acum, ceea ce ar trebui să se nască în mod natural este o singură mare forță anti-PSD. Astfel, Dragnea cu toată gașca de baroni ar pleca acasă sau în alte locuri mai puțin călduroase. PSD însă, că s-a numit PDSR sau FSN, a câștigat întotdeauna pe fondul fărâmițării Opoziției, așa-zisa Dreaptă cum era cunoscută acum 20 de ani. Și asta este tot o axiomă politică nefericită ca aceea valabilă pentru maghiari: dacă Opoziția anti-PSD are premise să se spargă atunci cu siguranță se va sparge, vezi aventura CDR, Alianța DA sau alte construcții pe care nu și le mai aduce nimeni aminte. Firește, cu trecerea timpului nici Dreapta nu mai e dreaptă, iar Stânga nici stângă nu s-a păstrat.
Așadar, în acest haos generalizat care este câmpul de bătălie politic se poate observa cu ușurință schizoidia politică. Moțiunea nu va trece, deși matematic poate să treacă, iar aliații care ar putea să se coalizeze în mod natural lucrează de fapt, indirect, pentru PSD. Cei mai eficienți agenți electorali anti-Iohannis și implicit pro-Dragnea sunt Dacian Cioloș și USR. Dacă o fac voluntar atunci putem vorbi de ticăloșie politică, dacă o fac rusește, pe principiul „prostului util“, atunci te poți întreba de ce Iohannis nu poate ține serviciile de informații în cazărmi.
Cioloș este înnebunit de ciudă și frustrare că Iohannis nu a putut să îi livreze pe tavă PNL-ul, iar acum și-a înființat prin interpuși (proxy în limbajul DNA – SRI) un partid care va cristaliza electoratul dezamăgit de Iohannis la alegerile europarlamentare. Apoi, Cioloș va candida la președinția României. Până atunci va munci serios la inocularea ideii că Iohannis „este impotent politic“, „că nu poate să se bată cu PSD“ sau, mai rău, este „blat cu Dragnea“. Cioloș nu afirmă direct aserțiunile, dar cei care gravitează în jurul său, în mediul online, încurajează acest discurs împotriva lui Iohannis. USR face cam aceleași tipuri de servicii pentru PSD, dar în sensul că le fură liberalilor votanții din mediul urban și își împarte frățește cu Cioloș mica divizie, dar agresivă a celor de la #rezist.
Iohannis trebuie să capitalizeze cel puțin 30 la sută din voturi pentru a intra în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Cifrele încă țin cu el, Iohannis scade încet nu abrupt, dar asta din lipsa unui contracandidat puternic. Cioloș e pe urmele lui însă. Pentru ca scena să fie și mai tragicomică șansa lui Iohannis la un al doilea mandat este Liviu Dragnea. Dacă Dragnea scapă de pușcărie (și vedem că îi ies pașii) și insistă să candideze, el sau cineva ales de el din PSD, acel candidat trebuie să obțină și el 30 la sută ca să intre în turul al doilea. Întrebarea este dacă PSD mai poate scoate 30 la sută în noiembrie 2019?Se mai întâmplă următorul fenomen, după aproape opt ani la guvernare birocrații PSD și activul cu funcții al partidului s-au îngrășat la propriu și la figurat. Au pus grăsime, nu mai au dorința de luptă politică, nu mai sunt înfometați de putere. Dimpotrivă, sunt exact în momentul de delăsare și oboseală de dinainte de a ceda puterea fără luptă.
Natural, în turul doi Iohannis va învinge lejer candidatul PSD. Dacă însă Cioloș și USR intră ei în turul doi cu Iohannis, atunci Herr Klaus se va întoarce la Sibiu în postura de fost președinte, deja pensionar. Șansa lui Iohannis este ca PSD să stea la guvernare dar să nu se prăbușească abrupt, ultimele cifre indică partidul la 25-28 de procente. PSD trebuie să fie rănit, dar nu mort, astfel încât să fie în stare să propulseze în turul doi al prezidențialelor un candidat pe care Iohannis să îl bată. Iar pe Iohannis liberalii să îl poată ajuta și ei cu 30 de procente în primul tur, ca să scape de Cioloș și brigada lui rezistentă.
Ce te faci însă dacă PSD se prăbușește la guvernare, cu promisiuni nerespectate și cu o criză economică aruncată peste țară? Inventezi un candidat cu profil de stânga pe care Iohannis să îl poată bate! Și uite așa, facem ce facem, și ajungem tot la serviciile de informații, care trebuie încă o dată să servească patria cu ocazia alegerilor prezidențiale…
