Profesorul de filologie romanica de la Universitatea din Padova, Lorenzo Renzi, a fost invitat special al intalnirilor de la Muzeul de Arta din Cluj, sambata, seara, cand a tinut o conferinta despre cartea sa „Proust si Vermeer. Apologia impreciziei”, volum aparut recent si in traducere romaneasca la Editura „Clusium”, sub ingrijirea Gabrielei Lungu. In interventia ei, Gabriela Lungu a schitat demersurile traducatorului la prima intalnire cu opera lui Lorenzo Renzi, unul dintre initiatorii dialogului inter-universitar romano-italian de dupa 1989. Renzi a schitat in cateva linii esenta cartii, acel raport dintre arta plastica si literatura, pornind de la un fragment din tabloul „Vedere din Delft”, care l-a inspirat pe Proust in scrierea sa, despre acel personaj numit Bergot, care moare in neputinta sa de a se ridica la perfectiunea modelului din respectiva pictura. Renzi a facut de fapt un exercitiu de investigatie a raportului dintre arta si literatura, opera de arta si viata. Poate oare poezia sa se ingemaneze cu pictura?, ar fi una dintre intrebarile puse in cadrul discutiilor de la muzeu, la care invitatul italian, un bun cunoscator al realitatilor romanesti, dar si al limbii, a precizat ca se poate vorbi despre o apropiere, insa fiecare ramane cu specificul ei, cu identitate proprie. O data cu proiectia cu operele lui Vermeer, publicul prezent la muzeu a avut posibilitatea sa cunoasca si sa simta spiritul si sensibilitatea artistica a pictorului, nu numai pe baza imaginilor, cat si a comentariilor facute pe langa, dupa cum a declarat Calin Stegerean, muzeograf si coordonatorul acestui program de intalniri la Muzeul de Arta cu personalitati din tara si din afara a publicului clujean.
