Reactia premierului pare desprinsa din discursurile din campania electorala. Nu la continut ma refer, ci la modul in care se adreseaza populatiei intr-o problema strict economica, raportata la o realitate apropiata ca timp. Dl Tariceanu se vede obligat sa treaca pe langa zona politicului, unde nu se simte prea bine, aducand in atentia generala un capitol de baza al programului de guvernare despre care, sa recunoastem, nu prea am mai auzit ceva concret cam de multisor. Am senzatia ca asistam la o evadare dintr-o zona nefavorabila primului ministru, cu scopul de a se evita o posibila catastrofa de imagine. Cum putea sa actioneze liderul liberalilor pentru a-i taia macaroana presedintelui Basescu? Intr-un singur fel: activarea proiectelor de investitii. Este o chestiune de interes national, de mare importanta si cu un impact economic si social deosebit. Insistenta cu care a pus accentul pe o asemenea prioritate economica, pronuntand de trei ori investitii, denota atat presiunea majora venita de la UE, cat si dorinta expresa de a depasi letargia care a cuprins guvernul in ultimul timp. Daca nu cumva este vorba de o presiune politica aparuta ca urmare a acumularii unor restante pe linia indeplinirii unor angajamente. De aici si nota putin exagerata privind demararea unor investitii dificile si costisitoare, anvergura proiectelor cu caracter national depasind in unele cazuri puterea de finantare la care se raporteaza guvernantii. Calin Popescu Tariceanu da insa o nota de optimism in ceea ce priveste sursele de finantare, dar uita sa spuna ca administratia romaneasca nu a fost intotdeauna capabila sa depuna proiectele cu toata documentatia la timp, fapt ce a condus, in unele cazuri, la derapaje in relatia cu finantatorii straini. Mai mult, din cauza incapacitatii manageriale au fost situatii cand fondurile aprobate pentru realizarea unor lucrari au ramas necheltuite, fapt ce i-a deranjat pe investitorii din afara. Este probabil ca la nivelul Aliantei sa fi fost o discutie privind trecerea pe care o mai are in prezent guvernul portocaliu in fata electoratului. Era nevoie de ceva spectaculos pentru a convinge opinia publica, nemultumita de portia de scandaluri de care a avut parte in 2005, ca guvernantii nu si-au uitat promisiunea in ceea ce priveste activitatea de investitii la nivel macro. Ramane de vazut daca Tariceanu a vorbit serios sau a fost un politician care incearca sa castige terenul politic pierdut pe parcursul primului an de mandat.
