Esop, legendarul fabulist grec (c. 620 – c. 560 i.H.) a trait la granita dintre timpurile mitologice si cele istorice, contemporan cu Solon si cu cei sapte intelepti ai lumii antice. Se crede ca era originar din Frigia sau Tracia, dar si Samosul, Sardes si Egiptul pretindeau cinstea ca s-a nascut pe pamantul lor. Plutarh scrie despre Esop ca era urat, balbait si cocosat; si, de parca nu i-ar fi fost de ajuns aceste uraciuni trupesti, era si sclav, slujind stapanului sau Idamon din Samos. Eliberat din sclavie, intelepciunea sa l-a ajutat sa mearga prin lume: in Egipt, in Babylon si prin o parte a Orientului; a ajuns si la curtea regelui Lidiei, Cresus, castigandu-i pretuirea prin fabulele sale. „Fabulele erau mici povestiri familiare scrise in proza, foarte scurte, cu un fond real, dar cu caracter alegoric si moral, in care animalele jucau rolul principal.(…) O colectie a fabulelor lui Esop circula in Atena, la sfarsitul sec. V i.H., si Socrate, aflat in inchisoare se distra, cum spune Platon, sa puna in versuri pe acelea pe care si le mai amintea” (Am citat din prefata cartii Esop, Fabule. Tipografia Finante si Industrie, Soc. Anon. Romana, Bucuresti, 1935).
Chiar daca multi nu am citit fabulele sale, adesea folosim cate o vorba de duh despre care nu stim ca vine de la Esop. De pilda, toti stim zicala „Vulpea cand nu ajunge la struguri zice ca sunt acri”, considerand-o o vorba din popor, cand, de fapt vine din fabula lui Esop Vulpea si strugurii: O vulpe flamanda, indata ce zari niste ciorchini de struguri atarnati pe vita de vie, vru sa puna laba pe ei, dar nu ajungea; departandu-se, isi zice: Sunt prea verzi, prea acri! Morala o stim cu totii: nu ne recunoastem neputinta!
Si ma gandeam… Ce soarta frumoasa de om a avut Esop! Sa fii urat, balbait, cocosat si sclav… si sa strabati, prin intelepciune, 26 de veacuri!
