-0.4 C
București
duminică, 24 noiembrie 2024
AcasăEconomie„Taxa pe lăcomie“ ar putea distruge întregul sistem bancar în doi ani

„Taxa pe lăcomie“ ar putea distruge întregul sistem bancar în doi ani

 
Studiul de impact transmis de prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, fost vicepremier şi ministru de Finanţe susţinut de PSD, arată că doar două bănci vor rezista pe piaţă după aplicarea „taxei de lăcomie“. Totodată, pierderile sistemului bancar în urma acestei măsuri vor fi de 680 milioane de lei în acest an şi de 3,4 miliarde de lei anul viitor, se arată în documentul citat de HotNews.ro, despre care BNR precizează că este „preliminar“, din cauza timpului foarte scurt în care a fost întocmit.

Analiza, realizată la solicitarea MFP, arată că doar patru bănci vor mai încheia anul în curs pe profit şi numai două, în 2020. Mai grav, există riscul ca 9 bănci să nu mai îndeplinească cerinţele de solvabilitate în 2019 şi 14 în 2020. Practic, acţionarii acestor bănci ar trebui să vină cu bani de acasă pentru a-şi finanţa afacerile. „La nivel individual, aplicarea «taxei pe lăcomie» ar conduce la erodarea ratei de solvabilitate totale sub nivelul cerinţelor globale de capital în cazul a 9 bănci (din care una de importanţă sistemică) în anul 2019, respectiv a 14 bănci în anul 2020 (din care una de importanţă sistemică), conform scenariului de bază. În cadrul scenariului advers, 20 bănci în anul 2019 (din care 8 de importanţă sistemică), respectiv 23 bănci în anul 2020 (din care 8 de importanţă sistemică) nu ar deţine fonduri proprii suficiente pentru acoperirea integrală a cerinţelor globale de capital, necesitând aport de capital suplimentar. Deficitul de capital se ridică la 747 milioane lei în anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei în anul 2020 în cadrul scenariului de bază. Deficitul de capital se ridică la 6 miliarde lei în anul 2019, respectiv 12,7 miliarde lei în anul 2020 în cadrul scenariului advers“, se precizează în studiul BNR. 

 

Care ar putea fi „mutarea“ băncilor 

În aceste condiţii, nu este exclus ca filialele instituţiilor de credit având capital majoritar străin, care activează pe piaţa românească, să se transforme în sucursale. Aceasta ar permite băncilor-mamă să reducă volumul capitalului necesar pentru funcţionare. Potrivit studiului BNR, „posibile consecinţe directe ar fi cele legate de reducerea eficienţei politicilor macroprudenţiale. În condiţiile în care autorităţile şi-au propus să demareze planurile pentru aderarea la zona euro (ceea ce va diminua eficienţa politicii monetare şi a celei de curs de schimb), reducerea eficienţei şi a politicii macroprudenţiale prin asemenea măsuri diminuează marja de manevră a autorităţilor mai ales în cazul manifestării evoluţiilor nefavorabile“. 

 

Costurile de creditare vor creşte 

Toate aceste constrângeri financiare impuse băncilor vor determina creşteri ale costurilor produselor bancare, ce vor fi suportate, în final, de către clienţi. În special, vor creşte costurile de creditare. În plus, taxa vine într-un moment în care specialiştii spun că dobânzile vor creşte oricum, pe fondul influenţelor externe: „Oricum ratele dobânzilor cel mai probabil vor urma o tendinţă ascendentă, inclusiv ca urmare a expectaţiilor pe plan internaţional referitoare la normalizarea ratelor de dobândă (sub influenţa politicii monetare a SUA)“, arată studiul BNR.

În document se precizează că „nivelul indicilor de referinţă ROBOR sunt o reflecţie a politicii monetare a BNR, reglementarea acestora fiind de competenţa exclusivă a băncii centrale“.

„Instaurarea unei taxe aplicate asupra unei baze formată din totalul activelor financiare este o modalitate de frânare a iniţiativelor destinate creşterii sustenabile a volumului de credite acordate sectorului privat. În condiţiile în care România se caracterizează deja prin cel mai scăzut grad de intermediere financiară, măsura poate contribui la accentuarea ecartului negativ faţă de celelalte state europene. Mai există suplimentar riscul ca o parte şi mai mare din activitatea de creditare să se realizeze direct prin entităţi nerezidente, ceea ce ar contribui și la majorarea datoriei externe private a ţării, vulnerabilizând România în cazul unor evoluţii defavorabile“, atrage atenţia BNR.

 

Alte consecinţe ale „taxei pe lăcomie“

„Impredictibilitatea cadrului legislativ va conduce la creşterea costurilor de finanţare, atât la nivelul datoriei publice, cât şi a celei private. Costul de asigurare contra riscului de nerambursare a datoriei suverane este invers corelat cu volatilitatea asociată climatului politic, economic şi de afaceri, acesta constituind o componentă a ratei dobânzii la care se poate împrumuta statul român de pe pieţele internaţionale. În fundamentarea acestei propuneri fiscale, considerăm util să se includă şi costul pe care autorităţile s-ar putea să fie nevoite să-l plătească pentru salvarea băncilor. Aşa cum am arătat în lucrare, în condiţiile ipotezei aplicării cotei de taxare anual şi a unui scenariu advers, 8 bănci de importanţă sistemică nu ar deţine fonduri proprii suficiente. Deficitul de capital se ridică la 747 milioane lei în anul 2019, respectiv 1,8 miliarde lei în anul 2020 în cadrul scenariului de bază“, subliniază BNR.

Banca centrală mai atrage atenţia că proiectul OUG nu prevede o definiţie a „activelor financiare“ ce urmează a fi utilizate ca bază de calcul: „Lipsa unei definiţii corespunzătoare poate conduce la interpretări eronate şi la efecte necircumscrise scopului declarat al reglementării“. 

 

Ialomiţianu: Se pune în pericol stabilitatea financiară a ţării

Fostul ministru al Finanţelor, Gheorghe Ialomiţianu (PNL), consideră că Executivul trebuie să se consulte urgent cu BNR în privinţa efectelor ordonanţei care impune „taxa pe lăcomie“, din cauza efectelor acesteia asupra economiei.„Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost abordate în spaţiul public aceste informaţii dacă ar fi apărut când era altă guvernare.(…). Din scrisoarea prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, transmisă ministrului de Finanţe, rezultă că în urma aplicării «taxei pe lăcomie», aproape toate băncile din România vor înregistra pierderi semnificative începând cu 2020. Sunt informaţii care ar trebui să ne îngrijoreze, deoarece acestea nu reprezintă un lucru bun pentru România“, notează Ialomiţianu, într-o postare. Fostul ministru consideră că „este posibil ca profitul băncilor să fi fost obţinut în urma acordării de credite populaţiei şi firmelor româneşti care nu se pot finanţa de la bănci din afara ţării, dar şi în urma acordării de împrumuturi statului şi autorităţilor locale“.

„A doua informaţie, dacă este adevarată, este foarte gravă, deoarece se pune în pericol stabilitatea financiară a României. Nu sunt un apărător al băncilor, dar ştiu foarte bine ce ar însemna un faliment al unei bănci chiar dacă aceasta nu are o importanţă sistemică“, atrage atenţia fostul ministru. 

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă