Este o realitate intristatoare faptul ca Justitia in Romania nu se bucura de autoritatea si increderea populatiei, asa cum ar fi normal intr-un stat de drept. Stim insa prea bine ca marile „afaceri” de coruptie care au pagubit statul si pe contribuabili cu sute de milioane, cu miliarde de dolari sau euro au ramas pana in prezent nepedepsite, desi media, mai ales presa scrisa, a acordat largi spatii pentru dezvaluiri, adesea foarte documentate. Nici un mare „rechin”, miliardar din topul noilor imbogatiti, nu a raspuns penal pentru Bancorex-uri ori privatizarile fara licitatii, pentru cazurile de mita de ordinul milioanelor de lire sterline, dolari sau euro.
Cu exceptia unor insi din randul doi al puterii pesediste sau actuale, nici un demnitar din prim-planul vietii politice implicat in mari devalizari ale bunului public nu a fost „deranjat” in mod serios de organele de ancheta, daca nu luam in considerare „investigarea” ridiculelor termopane ale familiei Nastase din str. Zambaccian sau cateva mizilicuri.
Desigur, aflam din mass-media ca instantele de judecata au dispus trimiterea ferma in spatele gratiilor a numerosi infractori care au fraudat statul sau pe particulari cu zeci, poate sute de dolari, cum ar fi un tanar care a furat 5 (cinci) snitele, o octogenara care a incalcat proprietatea unui vecin cu cativa zeci de metri si alte asemenea mizerii. Devin, de asemenea, inacceptabile si derutante pentru marele public spectacolele arestarilor ca urmare a actiunilor conjugate politie-procuratura anulate cu nonsalanta de instante. Nu este de mirare ca unii „deranjati”, in fapt mari corupti sau infractori din clanuri mafiote, se gandesc serios sa ceara reparatii pentru „onoarea” lezata!
Este adevarat ca, cel putin sub acest aspect, al usurintei cu care justitia dezavueaza munca politiei si a parchetului, nici alte state cu pretentii nu ofera exemple de urmat. Presa franceza a relatat recent, pe larg, despre conflictul dintre ministrul de Interne Sarkozy, viitor prezidentiabil, si justitie in legatura cu usurinta cu care sunt eliberati in instanta infractorii arestati dupa investigatii dificile, cum ar fi, de exemplu, cazul unui singur retinut din peste 100 de infractori arestati de politie etc. Ministrul francez a acuzat justitia ca dezavueaza munca politiei, a procurorilor, opinia publica, iar magistratura l-a reclamat indignata presedintelui Chirac, pe motiv ca provoaca disensiuni intre institutiile statului. In final, Sarkozy a declarat public ca, indiferent cum este evaluata atitudinea sa, el stie ca opinia publica – „les francais”, sunt de acord cu pozitia sa. Ceea ce se intampla la noi este doar aparent similiar, deoarece priveste aproape in exclusivitate cazuri deosebite, cu VIP-uri, mari mafioti, toti aparati de zeci de avocati, unii chiar parlamentari, practicand deschis presiuni in influentarea judecatorilor. Totul, in jocul incompetentelor viciilor de procedura!
Continuam sa acordam toata increderea ministrului Justitiei, doamna Monica Macovei, ale carei intransigenta si determinare in realizarea actului de justitie in Romania constituie o garantie, atat in tara, cat si la Bruxelles, ca procesul anevoios al combaterii coruptiei si a infractionalitatii este antamat si asumat. Sarcina anevoioasa si greu de finalizat, avand in vedere procentul ridicat de judecatori si procurori care au practicat „justitia” comunista sub controlul Securitatii sau studiile grabite ale unora dintre ei. Reactiile suburbane ale opozitiei, ale unor trepadusi politici dubiosi, inclusiv din categoria fosti colaboratori ai Securitatii sau „voiajori” prin partide, in incercarea de a stirbi prestigiul ministrului Justitiei prin acuze penibile, intaresc convingerea generala ca doamna Monica Macovei nu convine celor care ne trag in urma, cu o constiinta prea incarcata.
