Recent, a aparut o carte masiva de 480 de pagini, format mare, semnata de preotul ortodox Ion Buga si numita „Rugati-va pentru fratele Teoctist”. Preotul Buga – am fost singurii care am scris despre judecarea sa nedreapta in Consistoriul Bisericesc! – ne-a facut favoarea de-a ne oferi manuscrisul acestei carti cutremuratoare, unica prin curajul ei sinucigas in toata literatura noastra scrisa, teologico-literara, a carei aparitie am anuntat-o, cu nelinistea si avertismentele de rigoare, in pagina „Lumea crestina” din 9 iulie 2005. Va oferim azi – orice comentariu ar fi de prisos! – un scurt fragment din cartea preotului Ion Buga, care s-ar putea sa zguduie, in cele din urma, zidurile incremenite in timp ale Patriarhiei Romane. Precizam inca o data, pentru crestinii mai sensibili, ca e vorba de o carte-dinamita si ca in fragmentele din scrisoarea sa deschisa (cu care incepe cartea), publicate mai jos, preotul Ion Buga i se adreseaza direct Patriarhului Teoctist!
Actualul Patriarh Teoctist: „Si noi cerem moartea lui Maniu!”
„Pai ce, era rau cand, tanar (suspect de tanar) exarh al Moldovei, strigati – intru rapire de sine – in catedrala din Iasi, sa i se rapeasca viata lui Iuliu Maniu: "Si noi cerem moartea lui Maniu!". Daca nu ma credeti, la cerere, va dau trei martori inca vii, chiar daca au trecut ani si decenii prin lagarele mortii la a caror zidire ati pus umarul viguros, din plin. Unul dintre acesti trei martori era indignat foarte, nu atat pentru moartea lui Maniu, pe care ati si obtinut-o, cu generozitatea specifica sovietica (s.n.), ci pentru ca nu intelegea pluralul "noi" din crestineasca-va cerere de rastignire: in numele caror "noi"” strigati? Iar Maniu, pentru care strigati din tot sufletul calugaresc (erati deja arhimandrit!): "Ia-l, ia-l, rastigneste-l!", era unul dintre cei care, in 1918, cand implineati varsta ingereasca de trei ani, va aducea in dar o Romanie Mare si – pana in 1946 – moderna, cum nu mai era alta in Europa de Rasarit. Datorita lui si celor impreuna cu dansul – mari Barbati politici romani – ati putut sa ajungeti episcop la Arad, in curtea ungurilor, de care ei ne-au eliberat cu nespuse sacrificii. Iar anii care au urmat dupa strigarea (anti)crestineasca din Iasi (1948) au fost anii Dvs. de ascensiune fulgeratoare "pe treptele slujirii", cand – vorba psalmistului – "aveau sa cada mii de-a dreapta ta si zeci de mii de-a stanga". Si au cazut: Irineu Mihalcescu, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu, Nicolae si Elena …escu, Roman Ialomiteanul, ing. Catalin Nicolae Vidu, douazeci de biserici cu nume mare in Bucuresti, o sinagoga in str. Antim si multe vise ale romanilor frumosi – toate din "incredintarea Prea Fericirii Sale, Prea Fericitul Patriarh Teoctist…".
Daca ma veti termina si pe mine, veti fi Terminator Intai. Si, dupa cuvantul poetului Ioan Alexandru, "veti ramane singur ca o cucuvea" in Dealul pustiu, ortodox national”.
Rabinul Alexandru Safran a avut o atitudine infinit mai demna
„Atitudinea execrabila a Arapasului roman (actualul Patriarh Teoctist Arapasu – n.n.), in cazul marelui barbat politic Iuliu Maniu, izbeste sufletul nostru cel dosadit si intristat si mai avan atunci cand, in aceeasi situatie fiind, sef Rabinul Alexandru Safran, ajuns si el mare ierarh in cinul mozaic, aproape in acelasi timp cu specialistul nostru in vanzarea fratelui, cand se fac presiuni asupra lui, in 1947, sa semneze un document, "prin care eu, sef Rabinul, ceream pedeapsa cu moartea pentru Maniu – 'fascist si tradator'", minunatul om si preot evreu a raspuns: "Domnule maior, cum puteti crede ca as putea face un asemenea lucru? Ca sef Rabin, eu stiu bine ca, in Romania, Maniu este considerat un mare patriot si as indigna un popor intreg prin gestul meu"… Maiorul Levi a inceput atunci sa urle: "Inteleg acum de ce refuzati. Ati colaborat cu Maniu si cu toti ceilalti fascisti in timpul razboiului. Iar acum nu vreti sa faceti nimic impotriva lor!".
Intelegand ca nu va reusi sa ma clinteasca (marturiseste sef Rabinul Alexandru Safran, in memoriile sale, n.n.), maiorul a incercat o alta tactica: "Domnule sef Rabin, a spus el cu o voce indulcita, daca semnati, va promit ca veti deveni sef Rabinul tuturor evreilor din Europa Rasariteana". (Tentatia seamana leit cu oferta facuta de Securitate episcopului – pe atunci – Iuliu Hossu, de a deveni Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, daca isi va parasi cultul Greco-Catolic, n.n.). "I-am raspuns ca ii multumesc pentru fagaduiala sa, dar ca aceasta nu ma intereseaza…"
Se stie ca Alexandru Safran va fi expulzat din Romania in 1947, punand umarul la aceasta frateasca trebusoara cel care-i pandea locul, Moses Rosen, el fiind – ca si Teoctist – pretabil la orice! Iuliu Maniu este arestat, judecat si condamnat pe viata intr-un lagar de munca. El va muri in inchisoare (Sighet, n.n.) in 1953, in acelasi an in care murea, in Portugalia, aventurierul Rege Carol II, "daramatorul de tara" (G.T. Kirileanu), pe care Iuliu Maniu il readusese pe tron in cea mai nefasta clipa a Romanilor, terminatorul frumosului Regat din sud-estul Europei, in favoarea unei metrese, pescuita din lumea interlopa a vremii. Ceea ce face diferenta abisala intre Rabin si arhimandritul Arapasu e faptul ca lui Teoctist nu-i ceruse nimeni sa-l denigreze pe Maniu; el se oferise (ca intotdeauna) voluntar! Si atunci, cum sa nu fii filosemit? Oare Hristos nu i-a iubit pe ai Sai?… Si inca "pana la capat i-a iubit".
Criticul Alex. Stefanescu despre cartea
„Rugati-va pentru Fratele Teoctist!”
„Pamflet baroc, cu intorsaturi de fraze iscusite, preotesti, indreptat impotriva a ceea ce se petrece in culisele Bisericii Ortodoxe din Romania sub conducerea Patriarhului Teoctist. Autorul are un temperament literar vulcanic, este un Mircea Mihaies al lumii eclesiale, dar isi controleaza izbucnirile, transformandu-le intr-o dantelarie de aluzii malitioase. In plus, recurge la numeroase referinte livresti pentru a-i intimida, printr-o fastuoasa eruditie, pe eventualii adversari. Astfel conceputa, cartea, de aproape cinci sute de pagini, se citeste greu. Dar se citeste” (Revista „Romania literara” nr. 33, din 24-30 august 2005).
Preotul Ion Buga il acuza pe Prea Fericitul Teoctist ca ar fi cerut public condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu
