Economia italiană a intrat în recesiune în cursul ultimelor trei luni din 2018, lovind coaliția guvernamentală de centru-dreapta, la putere, care s-a angajat să stimuleze creșterea PIB-ului care a rămas însă la fel de slabă. Analiștii au imputat în mare parte criza unei bătălii între Roma și Bruxelles asupra proiectelor coaliției de a crește deficitul bugetar și de a stimula economia cu o serie de reduceri de impozite și de creșterea cheltuielilor. La rândul său, premierul italian Giuseppe Conte a imputat recesiunea factorilor externi, în special tensiunilor comerciale dintre SUA și China și a declarat că această contracție a economiei va continua în 2019.
În același timp, cifrele UE demonstrează că în cele 19 țări din zona euro creșterea economică stagnează. Contrar Italiei, alte economii ale zonei euro au cunoscut o creștere mai mare decât era prevăzut (02%), Franța și Spania afișând rate de creștere de 0,3 și respectiv 0,7%.
Italia are o datorie acumulată care este cea mai importantă din zona euro, reprezentând o enormă problemă pentru restul zonei euro ca Italia să sufere același tip de criză a datoriei asemenea Greciei. Italia are cea mai mare datorie publică din UE, de peste 2.300 miliarde euro (2,6 miliarde dolari, 2 miliarde lire sterline) și a patra la nivel mondial.
Fabio Franceschi, proprietarul Grafica Veneta, cea mai mare imprimerie din Italia, face parte din numeroșii oameni de afaceri disperați și declară că „Italia a intrat în mâinile a doi copii“, referindu-se la cei doi vicepremieri, Di Maio și Matteo Salvini. Franceschi a precizat că recesiunea este în parte datorată incertitudinii creată de un guvern al cărui buget pentru 2019 conține puține invitații pentru investitori și care a blocat migranții în porturile italiene și a tensionat relațiile cu Franța.
Majoritatea economiștilor se tem că Italia poate deveni scânteia declanșării viitoarei crize a zonei euro. Lorenzo Codogno, fost economist-șef al ministerului italian de Finanțe, estimează că bugetul a pus Roma pe ruta unei noi crize, reducerea investițiilor publice și combinația de impozite suplimentare și cadouri nu permite ridicarea obstacolelor din calea creșterii.
