Izvoare fara apa si mari fara pesti

Peste aproape cinci decenii pestii vor putea fi vazuti numai la acvarii, dupa ce marile si oceanele vor fi fost golite cu ultimele navoade, dese, dese, ale lui Homo sapiens sapiens. O spune recent serioasa revista Nature, precizand ca si codul din Marea Nordului incepe sa fie o specie pe cale de disparitie. Japonezii vin de multa vreme pana in Mediterana sa cumpere la preturi fabuloase tonul cu carne rosie, si el tot mai rar in balta din mare nostrum. Ridicandu-si treptat nivelul din pricina topirii ghetarilor, apa sarata a marilor si oceanelor incepe deja sa se infiltreze in panzele freatice din preajma coastelor si se vad de pe acum teribile consecinte pentru intreaga viata umana din aceste zone. De altfel, ingrasamintele chimice ale agriculturii intensive au infestat numeroase rezervoare subterane, cand nu s-au risipit in atmosfera, sporind efectul de sera. Lista lor e lunga, iar productia nu face decat sa creasca. Statele Unite trebuiau sa renunte sa mai foloseasca bromura de metil cu care se stropesc culturile de capsuni, gogosari sau rosii; ei bine nu, au obtinut o derogare sa mai produca anul viitor cateva mii de tone, pe langa zecile de mii de tone deja stocate! Debuteaza la Nairobi o noua conferinta dedicata problemelor de clima ce afecteaza intreaga planeta. Insa Casa Alba anunta ca tot nu va ratifica protocolul de la Kyoto, iar Australia vrea sa-i urmeze exemplul. Doar 35 de tari industrializate plus cele din Uniunea Europeana (din 192 de state) au inceput, de bine, de rau, sa aplice acel protocol, fie reducandu-si sursele de poluare, fie platindu-le tarilor mai sarace investitii in tehnologii energetice mai putin poluante.
In rest, oamenii politici dau aprobator din cap, admit ca problema e grava, dar nici unul nu va indrazni, de exemplu, sa interzica circulatia energofagelor automobile de teren 4×4 in orase, unde nu mai e loc de ele, dupa ce a devenit o moda plimbarea pe bulevarde in masini amfibii. Angela Merkel si Tony Blair par ceva mai convingatori in ofensiva lor ecologica, poate si fiindca nu sunt constransi de o apropiata batalie electorala. Pentru prima data un raport comandat de guvernul britanic transforma in cifre pierderile pe care le va suferi intreaga economie mondiala, pana in 2050, daca nu se iau masuri urgente. E vorba de cateva mii de miliarde, in euro, mai mult decat s-a pierdut in recesiunile provocate de cele doua razboaie mondiale laolalta. Dar ce argumente ar putea convinge China sa franeze ciclopica ei productie de bunuri sau pe rasfatatul cetatean american sa nu mai consume energie cat zece indivizi de prin alte parti?