Vântul schimbării a început să bată puternic în lume chiar dacă unii stau să împingă geamul din interior ca să nu cadă. Dincolo de ascensiunea mișcărilor suveraniste, încep să cadă și zidurile cenzurii progresiste.
Un moment capital în acest sens îl reprezintă afirmațiile patronului Facebook, Mark Zuckerberg, care declară că va renunța la cenzura de tipul corectitudinii politice bazată pe hipersensibilitatea la orice critică adusă: ”Prea mult conținut inofensiv este cenzurat, prea mulți oameni se trezesc închiși în mod greșit în „închisoarea Facebook”. Vrem să rezolvăm asta și să revenim la acel angajament fundamental față de libertatea de exprimare. Astăzi, facem câteva schimbări pentru a rămâne fideli acestui ideal.”
În consecință, în următoarele săptămâni, în mod treptat, Facebook va ridica barierele de comunicare impuse ani de zile pe teme favorite agendei neomarxiste: ”Scăpăm de o serie de restricții cu privire la subiecte precum imigrația, identitatea de gen care fac obiectul frecventelor discuții și dezbateri politice.”
Practic, va avea loc o schimbare de priorități, problemele cu adevărat grave, deci nu cele de natură ideologică, vor deveni ținta principală în ceea ce privește încălcarea regulilor jocului: ”Așadar, vom continua să concentrăm aceste sisteme de verificare pe combaterea încălcărilor ilegale și de mare severitate, cum ar fi terorismul, exploatarea sexuală a copiilor, drogurile, frauda și escrocheria.”
Cu alte cuvinte, nu va mai exista vânătoarea de vrăjitoare antidiscriminare, doar pentru că unii nu se supun ideologiei neomarxiste globaliste.
Nu în ultimul rând, Zuckerberg mărturisește ceva extrem de grav, faptul că administrația Biden l-a silit să cenzureze și să treacă sub tăcere opiniile antivaccin precum și dezvăluirile despre afacerile necurate ale fiului lui Biden. Unde sunt acum cei care îi acuzau de ”conspiraționism” pe cei care puneau sub semnul întrebării anumite decizii din pandemie?
Cu toate că e de salutat poziția patronului Meta, e limpede că el nu este un erou. Să nu uităm că acesta a suspendat contul de facebook al lui Trump (cu optzeci de milioane de urmăritori) la finalul primului său mandat. Dacă Trump nu ar fi câștigat alegerile, probabil că nimic din toate acestea nu ar fi ieșit în spațiul public. Zuckerberg nu e Elon Musk care și-a asumat pe rețeaua X (fostă Twitter) curajul de-a permite o exprimare liberă și pe care nu-l vede nimeni deocamdată un potențial succesor al lui Trump, dar timpul rezervă mereu surprize.
În capodopera sa, ”Război și Pace”, Tolstoi descrie cu finețe psihologică preparativele strategice ale comandanților militari obligați să apere Rusia în fața grandioasei invazii napoloniene din 1812. Nota comună a acestor generali este frica, frica de Napoleon. La acea oră Napoleon și armata sa erau precum marile echipe de fotbal despre care adversarii spun că în momentul în care intră pe teren îți dau senzația că meciul începe de la scorul de 1 – 0 pentru ei. La momentul respectiv, Napoleon era un super star politico – militar, un multiplu laureat al balonului de aur al istoriei europene. Din acest motiv strategii aștern pe hârtie planuri de campanie detaliate microscopic; ”I se atribuiau lui Napoleon toate posibilitățile, îl așteptau din toate direcțiile și numele lui temut servea ca să-și dărâme unul altuia, rând pe rând, propunerile”.
În general, acest simptom de gândire excesivă apare în situații de frică. Până și oamenii foarte deștepți vor în acele momente să fie și mai deștepți din teama de-a nu omite un detaliu pernicios. Frica naște o obsesie a controlului situației din partea celor care au putere. La cei fără putere frica se manifestă prin teama de pedeapsă.
Dispecerii momentului care au introdus cenzura severă pe rețelele sociale, prin coduri anti-discriminare hipersensibile s-au comportat precum generalii din romanului Tolstoi, la bază fiind mânați de frica de valul suveranist, conservator, întemeiat pe valorile tradiționale sănătoase.
Dar încet, încet cad zidurile cenzurii și oamenii simt briza libertății. Cei care se vor încăpățâna din frică să controleze excesiv o situație inevitabilă își vor împovăra situația.
Să nu uităm că deși s-a încercat blocarea etanș a vântului schimbării din 1989, la noi el a spart geamurile, dar din păcate asta a dus la cioburi și vărsare de sânge. Depinde de înțelepciunea conducătorilor de azi să înțeleagă că nu se pot opune cursului istoriei și astfel să lase liberă calea spre o schimbare pașnică și democratică. Marșul spre libertate nu mai poate fi oprit, doar șicanat inutil. Zidurile cenzurii cad rând pe rând, iar oamenii se eliberează de dedublarea impusă de frică, redobândindu-și nu doar libertatea, ci și echilibrul interior.
Vocea Rațiunii
Marea majoritate dintre noi trebuie să trăim o viață de duplicitate constantă, sistematică. Sănătatea ta va fi neapărat afectată dacă zi de zi spui opusul a ceea ce simți, dacă te ghemuiești în fața a ceea ce nu-ți place și te bucuri de ceea ce nu-ți aduce decât nenorocire. Sistemul nostru nervos nu este doar o ficțiune, el face parte din corpul nostru fizic. Nu poate fi agresat mereu fără urmări. – Boris Pasternak – ”Doctor Jivago”.
Urmărește România Liberă pe Google News, Linkedin, X, Facebook și Youtube.
