Toate drumurile pareau ca duc spre poarta Muzeului Taranului Roman in acest sfarsit de saptamana, judecand dupa directia trecatorilor din preajma Pietei Victoria.
O multime de locuitori ai Bucurestiului, de la intelectuali autohtoni sofisticati, functionari straini ai ambasadelor politicosi si eleganti pana la oamenii simpli, cumsecade si rabdatori, cu nostalgia originii lor rurale, sau elevi adusi de invatatori, toti incurajati de vremea frumoasa de la inceputul lunii decembrie, au venit in grupuri mari la muzeu sa se bucure de splendorile mestesugaresti ale lumii satelor romanesti la Targul de Sfantul Nicolae.
Romani din toate zarile cu traditii puternice ale tarii, dar si sasi, maghiari, secui si tigani, toti si-au adus cele mai expresive produse ale gospodariilor la standurile din curtea si galeriile generoase ale muzeului. Un caleidoscop al materialelor esentiale – ceramica, pamant, lemn, lana, in, pielicele, blanite, canepa, sticla, fonta, cupru-arama, piele – s-a inchegat doar pentru trei zile, din munca directa a mainilor mesterilor in oale, blide, cause, linguri, fote, cergi, camasi, ii, caciuli, bundite, traiste, clondire, ceaunuri, alambice, ibrice, chimire si opinci, care au incantat si au starnit interesul unui numar mare de vizitatori ore in sir. Piesele expuse de mestesugari au fost atent selectionate de muzeografi specialisti pentru a pastra bunul gust, esenta si autenticitatea muncii de atelier satesc, in spatiile devenite neincapatoare ale edificiului in stil neoromanesc din Soseaua Kiseleff. Insa nu doar de privit si de cumparat cadouri s-au bucurat oamenii. Pe muzica veselei fanfare din Vorona, judetul Botosani, oaspetii au jucat, au mancat placinte, sarmale de post si au degustat vinuri si tarii.
