Cu mic, cu mare, cu copii in carca sau in carucioare, bucurestenii s-au inghesuit sa vada spectacolele gratuite organizate de Primarie in parcuri.
In 2009 se implinesc 550 de ani de la atestarea documentara a orasului si, fie criza, fie nu, evenimentul trebuie sarbatorit. Ba are mai mari sanse de reusita pe timp de recesiune. Sunt mai putini oameni care au plecat vara asta in concediu, deci mai multi oameni in Bucuresti. Iar nevoia de distractie a celor ramasi acasa e cu atat mai mare. Si cele 10 saptamani ale festivalului "Cartier de vara", in cadrul caruia sunt programate spectacole in parcuri, sunt doar inceputul unor serii de evenimente organizate cu ocazia sarbatoririi Bucurestiului. Restul, la toamna.
Cum era de asteptat, fenomenul (spectacole in aer liber) s-a bucurat de audienta. Multi bucuresteni fie si-au intrerupt plimbarea de seara prin parc pentru a asista la spectacol, fie au venit direct acolo pentru ca e distratie pe gratis, pentru ca se intampla ceva si in cartierul lor. In date statistice (numar de spectatori, numar de reprezentatii) festivalul este un real succes. E, de altfel, o idee foarte buna, o initiativa care poate umple doua goluri in peisajul cultural: o data, pe cel al lipsei de evenimente pe timpul verii si, in al doilea rand, pe acela al lipsei de spectacole de tip popular. Ramane o singura problema: calitatea. Si, sa fie clar, nu discutam aici de "spectacole de arta", ci de acel gen care lipseste total din peisaj: spectacolul popular de divertisment. Pe de o parte, acest gen este aproape inexistent. Intr-o logica normala, ar fi trebuit mai intai sa existe productiile si abia apoi acestea sa fie integrate intr-un festival. Nu e de ajuns sa spui ca Teatrul Bulandra, de pilda, sustine reprezentatii in parcuri, atat timp cat teatrul respectiv nu are in repertoriu nici o productie potrivita pentru parc. In felul acesta, spectacolul care ajunge sa fie pana la urma jucat in aer liber nu e decat o improvizatie de o calitate indoielnica.
Pe de alta parte, transbordarea unor spectacole construite pentru sala de teatru intr-un spatiu in aer liber nu este tocmai o solutie. In plus, dotarile tehnice ale scenelor din parcuri sunt inexistente, iar inchirierea echipamentelor costa. Asa ca si la acest capitol s-a considerat ca doua reflectoare sunt de ajuns, pe clasicul sistem: "Lasa, ca merge si asa". De altfel, intregul festival pare organizat dupa acest sistem. De la alegerea spectacolelor, la pregatirile tehice pana la prestatia actorilor.
Am asistat integral sau partial la vreo 10 astfel de spectacole sau concerte din festivalul "Cartier de vara" si pot sa spun ca nivelul lor este de acelasi sau chiar sub nivelul productiilor televizate ce poarta titulatura de "divertisment". Am vazut un spectacol rezonabil al Operei Comice pentru Copii, care, daca ar fi adus si decorul, ar fi fost poate mai interesant. Am admirat un original iluzionist, sarcastic si autoironic, intr-un spectacol de magie. Am asistat la un concert de cover-uri fara sclipiri, dar suficient de bun pentru a alunga plictiseala. Si lista "buna" se cam opreste aici.
