2.2 C
București
sâmbătă, 28 decembrie 2024
AcasăSpecialJesus del Cerro Martinez: "Echipa era in pantaloni scurti, iar actorii...

Jesus del Cerro Martinez: „Echipa era in pantaloni scurti, iar actorii purtau cate trei haine pe ei”

Sa faci un film despre Craciun in mijlocul lunii iulie, in Bucuresti nu este ceva la indemana oricui. Lui Jesús del Cerro Martínez i-a iesit destul de bine, chiar daca oamenii se uitau ciudat la el cand masina lui era plina de… zapada.

Dupa ce a regizat productia spaniola "Un paso adelante" (2002-2005), Jesús del Cerro Martínez a ajuns la Bucuresti unde trebuia sa-i ajute pe cei de la MediaPro sa inceapa un serial similar. A crezut ca va sta doar pentru a filma cateva episoade… insa a fost primit in familia Pro cu bra­tele deschise. Cel care a regizat serialul "Medico de Fa­milia" – serial foarte vizionat in Spania – merge acum acasa doar pentru a-si vizita parintii si prietenii.  

Regizezi in Romania din 2007. Cum a inceput cola­borarea cu MediaPro?

J.C.M.: Am venit aici acum aproape trei ani ca sa ajut la filmarile de la "Cu un pas in­a­inte". Ar fi trebuit sa raman doar pentru doua sau trei saptamani, insa am ajuns sa stau 10 luni. Am facut pri­mele doua sezoane din serial si, dupa foarte multe discutii cu Adrian Sarbu, am inceput colaborarea oficiala cu MediaPro.  

Ti-a fost greu sa regizezi un serial cu o distributie exclusiv romaneasca?

J.C.M.: Normal ca la inceput limba a fost o problema destul de mare, insa, pana la urma, povestile sunt universale, despre dragoste, prietenie, familie, si toti se pot raporta la ele. Oricum, toata echipa m-a ajutat foarte mult.

Ai regizat un film in care-i intalnim pe unii dintre actorii nostri cei mai mari…

J.C.M.: Am avut onoarea sa lucrez cu Oana Pellea, Razvan Vasilescu, Victor Rebengiuc, dar si cu actori extrem de va­lorosi din generatia tanara – Dragos Bucur, Andi Vaslu­ia­nu, Madalina Ghitescu, Ana Ularu. M-am inteles cu toti foarte bine, nu mi s-a intamplat niciodata ca un actor sa-mi conteste indicatiile pe mo­­tiv ca sunt mai tanar decat el sau mai putin experimentat. Din experienta mea de pana acum, si nu ma refer doar la proiectele din Romania, actorii valorosi sunt si cei cu care se lucreaza cel mai usor.  Trebuie sa luam in considerare si faptul ca inainte sa intram in productie cu un film exista o perioada de re­pe­titii, in care se lucreaza pe scenariu impreuna cu actorii, iar atunci cand cineva vine cu o idee prin care putem imbunatati o secventa, nu am nici o problema sa o folosesc.

Iti plac actorii romani atat de mult de continui sa faci film dupa film?

J.C.M.: Asa cum spuneam, initial am crezut ca voi sta in Romania doua saptamani. Dupa ce am incheiat filmarile la "Cu un pas inainte", MediaPro mi-a propus "Contra timp 1", apoi "Contra timp 2" si "Ho Ho Ho". Am ramas pentru ca mi-au placut scenariile, am crezut in ele de la inceput. In afara de asta, mi-am format deja o echipa cu care lucrez de la "Cu un pas inainte" si cu care ma inteleg foarte bine, iar asta e foarte important pentru un regizor. In plus, ma simt foarte bine in Romania, ma simt ca acasa si mi-am facut multi prieteni.

Pentru "Ho Ho Ho" a trebuit sa lucrezi cu un copil. E adevarat ca e greu sa lucrezi alaturi de copii?

J.C.M.: Copiii sunt fantastici, iti trebuie multa energie sa lucrezi cu ei, insa ceea ce primesti inpoi este minunat. In plus, creeaza o atmosfera atat de placuta pentru tot restul echipei, iar cei trei copii din "Ho Ho Ho", Bogdan, Raisa si Catalin au fost niste profesionisti adevarati. Stefan s-a implicat foarte tare in film, ceea ce m-a ajutat mult, precum si faptul ca ne-am intalnit pentru a vorbi despre personajul sau si despre film.

Ce amintiri ai de la filmari?

J.C.M.: Sa faci un film despre Craciun in iulie va genera intotdeauna situatii amuzante – toata echipa era in pantaloni scurti, in timp ce actorii purtau cate trei haine pe ei. Cand am adus zapada in Baneasa, cei de acolo au fost foarte surprinsi, nu stiau ce se intamplase. Pentru mine, de departe cel mai amuzant lucru a fost cand a trebuit sa punem zapada in masina mea. Normal ca nu am mai avut timp sa o curat, asa ca am umblat cateva zile cu masina plina de zapada falsa. Se uitau oamenii de pe strada dupa mine si se vedea ca nu intelegeau, unii m-au si intrebat de unde vin cu zapada dupa mine.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă