O discutie despre lumea muzicii clasice cu Dumitru Avakian, critic muzical si membru al comitetului director al editiei din 2007 a Festivalului International "George Enescu", poate dura zile… Am simitit-o pe propria piele atunci cand am discutat cu domnul Avakian despre muzica lui Enescu si despre editia din acest an a festivalului dedicat compozitorului roman. Am discutat despre organizarea unui festival care dureaza o luna, acum, in plina criza, despre faptul ca Enescu este prea putin promovat in Romania si despre spectatorii lui Enescu, care… dupa cum veti vedea, se impart in trei categorii.
Cati ani aveati cand a murit George Enescu si ce stiati atunci despre marele compozitor?
Dumitru Avakian: Eram copil. Aveam 13 ani cand ne-a parasit Enescu. Situatia era confuza, apasatoare. Armata sovietica era in tara, era prezenta in constiinta oamenilor. Asa numita "dictatura a proletariatului" era temeinic consolidata. Ma refer la perioada teribila a "obsedantului deceniu", perioada care, din pacate, iese treptat, in zilele noastre, din constiinta publica, din constiinta tinerilor.
Anterior, in cateva randuri Enescu fusese invitat de catre autoritati sa revina in tara. Prin intermediul unor notorii personalitati ale timpului. Ma refer la dr. Petru Groza, la Mihail Sadoveanu… Regimul instaurat avea nevoie de legitimare, avea nevoie de personalitati de larga notorietate nationala si internationala.
Printr-o scrisoare de o eleganta formulare Enescu a refuzat revenirea in tara, mentionand starea precara a sanatatii sale. Pe aceasta directie influenta sotiei sale a fost hotaratoare. In presa timpului, o presa controlata de regimul totalitar, nu s-a facut mare publicitate evenimentului mortii lui Enescu. Totusi, o delegatie a Uniunii Compozitorilor, asociatie profesionala infiintata cu decenii in urma de insusi George Enescu, s-a deplasat la Paris in vederea funerariilor.
Cand ati intrat pentru prima data in contact cu o lucrare muzicala a compozitorului?
Dumitru Avakian: Eram licean, faceam studii particulare de muzica, de pian. In chiar anul primei editii a Festivalului International "George Enescu", in 1958, pregateam "Suita in stil vechi" pentru pian. Am avut chiar prilejul de a o fi cantat la televiziunea publica, in saptamanile premergatoare Festivalului. A fost primul meu contact direct cu muzica lui Enescu.
Scriati intr-un articol din "Romania literara" ca Ministerul Culturii, Institutul Cultural Roman si Artexim organizeaza evenimente in strainatate prin care promoveaza compozitiile lui George Enescu. Insa, in Romania se organizeaza o data la doi ani festivalul care-i poarta numele… si cam atat. De ce nu se promoveaza mai mult opera lui George Enescu si la el acasa?
Dumitru Avakian: Este adevarat, institutiile pe care le-ati mentionat promoveaza cu destula consecventa opera enesciana in strainatate, in metropole importante. Spre exemplu, in aceasta toamna Institutul Cultural Roman organizeaza cea mai ampla campanie de promovare a creatiei violonistice enesciene. Vor fi organizate 25 de concerte cu doua programe diferite, concerte sustinute in mari centre culturale europene, in marile sali de concert de pe continent dar si peste ocean, la New York, de asemenea la Ateneul Roman. Concertele sunt sutinute de acest remarcabil cuplu muzical cameral format din violonistul Remus Azoitei – este, actualmente, profesor la Academia Regala de la Londra, si pianistul Eduard Stan. Ei sunt, in egala masura, autorii primei editii discografice complete, in varianta C.D., a creatiei violonistice enesciene.
In urma cu cativa ani un alt tanar maestru, pianista Luiza Borac, traieste actualmente la Hanovra, in Germania, a realizat integrala discografica completa a creatiei pe care Enescu a dedicat-o pianului. Ambele integrale au fost realizate cu concursul unor cunoscute case de discuri din Germania.
In tara Enescu este deja intrat in constiinta publica, drept o valoare nationala indiscutabila. Simfoniile sale, in mod special a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a sunt mai rar cantate; pentru ca necesita un aparat orchestral complex, mare, de care nu dispun multe dintre colectivele noastre simfonice. Sunt, in egala masura, lucrari complexe care pun probleme de intelegere inclusiv dirijorilor, inclusiv instrumentistilor, dar mai ales publicului!
Nu trebuie uitat in acest sens efortul unor importante personalitati ale artei dirijorale contemporane, de a promova creatia enesciana la nivelul circuitului vietii muzicale internationale. Ma refer la Lawrence Foster, la Ghenady Rojdestvenski, la Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Ghidon Kremer… Creatia camerala enesciana este in schimb prezenta in repertoriul si in programele multora dintre marii solisti ai timpului nostru. In mod special cea violonistica sau cea camerala. In tara sunt festivaluri care sunt in mod explicit dedicate memoriei lui Enescu. Ma refer, spre exemplu, la Festivalul "Enescu si muzica lumii", organizat de Centrul European de Cultura de la Sinaia. "Cu Jupiter nu stai in fiece zi la masa", graieste un vechi dicton latin. Enescu, muzica lui trebuie ascultata in rastimpuri pentru a avea timp sa meditezi asupra ei.
Credeti ca Enescu se afla in constiinta cetateanului roman, exceptandu-i pe melomanii "abonati" la mai toate concertele si evenimentele muzicale?
Dumitru Avakian: Aici pot fi discutate trei nivele de perceptie. Primul se refera la marea majoritate a publicului care cunoaste si apreciaza, eventual, cele doua rapsodii pentru orchestra… opus-uri de mare popularitate in intreaga lume. Cel de al doilea se refera la marea majoritate a publicului, a abonatilor, un public care apreciaza Simfonia I-a, asa-numita "Eroica" enesciana, eventual Suita "Impresii din copilarie" pentru vioara si pian, eventual parti din Suitele pentru orchestra. In al treilea nivel se situeaza cei care patrund natura atat de speciala a spiritualitatii enesciene… care este mai greu accesibila publicului larg. Enescu insusi apartinea unei elite a spiritului european si unei elite intelectual-artistice romanesti din prima jumatate a secolului trecut.
Credeti ca Enescu este mai cunoscut (nu la modul ca lumea stie cine a fost George Enescu, ci din punct de vedere muzical) in strainatate decat la noi?
Dumitru Avakian: Este greu de spus. Muzica lui Enescu nu se adreseaza maselor. Asta e cert. Se adreseaza indivizilor, colectivitatilor mai restranse. Mesajul umanist al muzicii sale nu se etaleaza pe stadioane! Te indeamna la reflectie. Te sensibilizeaza.
Eu unul cand am dorit sa cumpar un CD cu muzica lui Enescu nu am gasit in magazinele bucurestene. L-am cumparat insa dintr-un cochet magazin din Viena. De ce credeti ca nu se mai scot materiale discografice cu clasicii nostri? Pe la Enescu, mai avem si Porumbescu, Perlea, Dinicu, Dragoi… si altii.
Dumitru Avakian: Este drept, productia discografica enesciana, de asemenea cea dedicata compozitorilor romani, nu cunoaste rate ridicate ale vanzarilor. Suntem bucurosi cand gasim muzica lui Enescu, imprimarile lui Lipatti, in standurile magazinelor de discuri din marile centre culturale ale lumii. La noi au fost editate doua editii discografice complete ale operei enesciene. Una in varianta L.P., cu decenii in urma, si alta in varianta C.D., mai recent. Magazinele noastre de discuri nu sunt numeroase. Sunt standuri ale librariilor care gazduiesc si discuri, inclusiv muzica enesciana. Cine cauta, gaseste aceste discuri. Ma refer in mod special la opus-urile simfonice. Se gasesc actualmente pe standuri. Este drept, fiecare editie a Festivalului ar trebui sa aduca imprimari noi. Discurile Luizei Borac, ale lui Remus Azoitei, autorii celor doua recente integrale, ar trebui sa se gaseasca in librarii. In plus, nu trebuie uitat, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor a editat o parte importanta a lucrarilor compozitorilor romani din trecut, a celor actuali. Exista creatori importanti, importanti in plan european, care sunt putin cantati, putin editati. Ma refer la regretatii maestri Aurel Stroe, Stefan Niculescu, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Horatiu Radulescu, Costin Cazaban… lor li se adauga creatori din generatiile mijlocului secolului trecut, Paul Constantinescu, Constantin Silvestri, Mihail Jora, Sigismund Toduta… Lucrarile lor sunt putin cantate, sunt rar imprimate.
Faceti parte din Comitetul artistic al Festivalului si Concursului International "George Enescu". Care a fost rolul dvs. pana acum si ce rol veti avea pe parcursul festivalului?
Dumitru Avakian: Am facut parte din comitetul director al editiei precedente a Festivalului. In ce ma priveste personal, mi-am dat treptat seama ca ma aflam intr-o pozitie nepotrivita. In alte sectoare acest lucru se numeste conflict de interese. Apartineam unei structuri administrative, institutionale, cea a Festivalului, si – in egala masura – trebuia sa-mi exercit functia mea de baza, aceea de critic muzical, de jurnalist in domeniul muzicii. Am optat pe fata pentru cea de a doua pozitie. Am scris cu entuziasm despre momentele de exceptie dar si de gafele precedentei editii, despre faptul ca – in mod inadmisibil – opera "Oedipe" nu a fost cantata in Festival, apoi despre perpetuarea unei realitati grave si anume excluderea din Concurs a sectiunii de canto… in conditiile in care avem voci minunate, apoi despre proasta intocmire a unor programe, a concertului de deschidere a editiei precedente, spre exemplu, despre absenta din concerte, si atunci si acum, a unui mare maestru cum este pianistul Valentin Gheorghiu – o istorie vie a muzicii noastre pe o perioada de peste o jumatate de secol.
Si altele. Ma bucur ca actuala editie a corijat in parte greselile trecutului. Am avut un aport important? Este unul neinsemnat? Nu eu pot aprecia.
Sunt mai multi concurenti pentru competitia din acest an? Din ce tari vin acesti concurenti?
Dumitru Avakian: Vin din tari diferite. Din Europa, Asia, de pe continentul nord-american. Sunt mai multi decat in oricare dintre editiile precedente. Spectaculoasa este cresterea concursului de compozitie; de la o editie la alta. Au intrat in concurs, de aceasta data, aproximativ o suta de lucrari!
In perioadele anterioare s-a facut o buna promotie internationala. La care am participat si eu in mod direct. Multe si importante canale tv. internationale au gazduit spoturi promotionale bine intocmite. Iata roadele!
Care este tara cu cei mai multi reprezentanti in concurs?
Dumitru Avakian: Evident Romania. Este o competitie importanta in plan mondial. Ca tanar muzician, dispui de aceasta sansa la tine acasa! Nu o poti rata! Concursul are menirea de a promova tanara generatie de muzicieni romani in circuitul mondial al valorilor.
Valoarea premiilor este mai mare decat in anii trecuti?
Dumitru Avakian: Este comparabila cu cea oferita la competitiile europene similare.
Este un an de criza, iar unele guri rele spuneau inca de anul trecut ca nu se vor gasi bani de festival. Dar, iata, s-au gasit. A fost greu? A fost usor?
Dumitru Avakian: Initial si eu am avut temeri in acest sens. Sunt, totusi, doua aspecte care trebuiesc observate.
In domeniul culturii, al invatamantului nu poti face economii. De le-ai face, amanetezi viitorul unei natiuni, viitorul celor tineri. Trebuie sa faci ceea ce trebuie! Economii se pot face, eventual, la nivel administrativ, organizatoric. In alt sens, nu pot sa nu observ faptul ca precedenta administratie a avut inspiratie de a crea un capitol special al bugetului de stat, capitol referitor la Festivalul si Concursul "George Enescu". Iar actuala administratie nu a indraznit sa faca amputari grave. Este in joc imaginea tarii. Atat de des invocata. La asta s-au adaugat importante sustineri venite din sectorul privat.
Nu pot sa nu evoc rolul special pe care il exercita in plan organizatoric, intregul colectiv de la "Artexim".
Uitandu-ma rapid peste programul din acest an am constatat ca sunt mult mai multe spectacole si evenimente decat in anii trecuti. De ce? Nu considerati ca festivalul devine prea aglomerat… prea dens? Si, totodata poate destul de greu de digerat chiar si de cei mai pasionati melomani?
Dumitru Avakian: La o prima vedere aveti dreptate. Sa observam, insa, ca manifestarile Festivalului se adreseaza unui public larg, divers, nu numai melomanilor. Trebuie sa ai din ce alege. Nu trebuie sa ajungi in mod obligatoriu la toate manifestarile festivaliere. Trebuie sa ai alternative.
Pentru profesionisti este o problema de meserie, pentru melomani este o bucurie!
De ne-am plange numai de densitatea manifestarilor!
Sunt probleme mai grave, mai importante. Bucurestiul nu dispunde de o sala de concerte adecvata exigentelor timpului nostru, de o sala de concert de aproximativ 2500 de locuri. Ateneul este prea mic si are o acustica inegala. Sala Mare a Palatului dispune de o acustica artificiala care distorsioneaza sunetul originar. Au fost inchiriate sisteme de amplificare moderne. Dar nu e ce trebuie. Precedenta administratie si-a propus sa construiasca la Sala Mare a Palatului un adevarat mall cultural. S-au facut planuri de arhitectura. Totul a fost dat uitarii. Banuiesc ca au intrat in joc anume interese.
Din intreg programul festivalului, puteti numi cel putin cinci evenimente/concerte pe care cititorii care parcurg "Timpul liber" nu ar trebui sa le rateze?
Dumitru Avakian: Desigur! Ma refer in primul rand la reprezentatia de deschidere cu opera "Oedipe", "opera vietii mele", cum o numea Enescu; este o productie recenta a teatrului "Capitole" din Toulouse, apoi la concertele marelui pianist Murray Perahia, la concertele celei mai bine cotate orchestre a timpului nostru care este "Concertgebouw" din Amsterdam, ansamblu care il are drept prim violonist pe minunatul artist care este Liviu Prunaru, la concertele Orchestrei de la Suisse Romande, de la Geneva, ansamblu care il are drept concert-maestru pe talentatul violonist Bogdan Zvoristeanu. Dar lista poate continua… cu recitalul pianistei Elisabeth Leonskaia… cu evolutia pianistului Dan Grigore, a violonistului Joshua Bell, a dirijorilor Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Marek Yanowski, Mariss Jansons…
Festivalul si Concursul "George Enescu" sunt – nu de azi, nu de ieri! – valori ale identitatii nationale. Trebuiesc ingrijite. Aparate. Promovate.
