In Romania anului 2005, pe ultima suta de metri inainte de integrarea in Uniunea Europeana, taranul roman este inca reticent la tot ceea ce inseamna asigurare. Fie ca e vorba despre propria viata, de acoperisul deasupra capului sau de recolte. Ideea de a scoate bani din buzunar si a nu primi, pe loc, nimic in schimb, este greu de inteles pentru foarte multi dintre oamenii simpli.
Chiar statul descurajeaza asigurarile
Premierul Calin Popescu Tariceanu a fost unul dintre putinii politicieni care au „indraznit” sa transeze chestiunea asigurarilor. A facut-o insa, oarecum neinspirat, la locul si momentul nepotrivit, chiar intre ape, in zonele calamitate din Timis. N-a avut nici o sansa, fiind pe loc „taxat” de sinistrati, care i-au replicat: „Din ce sa platim asigurare cand nu avem nici un venit?!”.
Cei mai multi dintre acesti oameni traiesc din agricultura si din ceea ce produc in gospodariile proprii. In general, taranii banateni sunt harnici, avuti, si doar un procent aproape nesemnificativ sunt saraci lipiti. Apoi, printre ei mai sunt si salariati (unii lucreaza la oras sau in alte localitati), dar cu toate acestea procentul celor care si-au asigurat gospodariile impotriva dezastrelor e infim.
In opinia directorului unei firme care a reusit sa incheie cele mai multe asigurari pentru locuinte in zonele rurale din Timis, „introducerea obligativitatii asigurarilor e, din pacate, desueta la nivelul anului 2005”. Totusi oamenii – si in special cei care locuiesc in zone cu risc – vor trebui in final sa inteleaga ca e singura lor sansa de a se pune la adapost.
Un alt specialist timisorean in asigurari spunea la un moment dat ca prin atitudinea sa Guvernul descurajeaza de fapt si cea mai palida intentie a gospodarului de la tara de a se asigura: „Omul vede ca statul sare imediat cu bani si ii reface casa, asa ca nu mai are rost sa-si bata capul sa plateasca asigurari, ca oricum va fi ajutat”.
Pe de alta parte, exista intr-adevar problema celor care nu realizeaza venituri. O solutie ar putea fi subventionarea de catre stat a unor asigurari, asa cum se intampla in anumite situatii in agricultura. Cheltuiala poate ca nu e foarte mica, insa beneficiile in urma unor eventuale calamitati sunt imense. Practic, in loc sa scoata mii de miliarde de lei dintr-un foc pentru a recladi ceea ce natura a maturat, statul se poate pune la adapost, sprijinind din timp, cu un efort financiar mult mai modest, anumite categorii defavorizate din zone cu risc crescut in caz de calamitati.
S-au asigurat abia dupa ce au patimit
Cei mai „disciplinati” banateni din punct de vedere al asigurarilor sunt locuitorii din orasul timisean Faget si localitatile limitrofe. Nici acestia nu s-au lasat convinsi de utilitatea unei polite de asigurari decat atunci cand cutitul le-a ajuns la os. Patiti aproape an de an, fagetenii n-au mai vrut sa riste nimic si s-au pus sa-si faca asigurari, amintita zona fiind, de asemenea, una cu risc crescut la inundatii. „Numai in acest an s-au facut in zona Faget 60 de noi asigurari de locuinta. Cred ca aici a inceput sa se inteleaga rolul asigurarilor, insa mai intai oamenii s-au lovit de aceleasi necazuri cu inundatiile ca si cei din vestul judetului acum”, a mai spus directorul societatii de asigurari.
„Trebuie sa se inteleaga clar un lucru: nu sunt costuri de nesuportat asa cum s-a tot auzit, ci efortul e direct proportional cu posibilitatile financiare ale fiecaruia, indiferent daca e vorba de o vila sau o casa modesta”, mai sustin specialistii in domeniu. Pentru a se intelege exact cum stau lucrurile, i-am rugat pe acestia sa ne faca un calcul concret. Adica ce inseamna ca efort financiar contractarea unei asigurari in zonele rurale cu risc, precum cele din Banatul cotropit de ape?!
Astfel, o asigurare pentru o casa relativ modesta, din mediul rural, construita din alte materiale decat caramida (cum e vaiuga banateana sau chirpiciul), evaluata la circa 150 de milioane de lei, situata intr-o zona cu risc la inundatii (sau alte calamitati naturale) se ridica la circa 700.000-800.000 lei pe an, platibila in transe (rate) sau chiar mai putin, in functie de valoarea asigurata.
