» Churrascaria e un gen de restaurant profilat pe carne prajita, care contine obligatoriu un meniu, Rodizio, din care poti manca, la un pret fix, cantitati nelimitate de carne.
» Churrascaria Carnivore din zona Herastrau respecta acest concept, clientii putand opta pentru 11 feluri de carne prajita, aduse pe rand la masa.
» Cum restaurantul practica preturi destul de ridicate, e mai greu accesibil clasei de mijloc, fiind preferat de straini si de oamenii de afaceri romani.
Churrascaria este un restaurant brazilian specializat pe fripturi, care din anii ’80 incoace a inceput sa se impuna pe piata mondiala a restaurantelor, in special in Statele Unite, unde a inceput sa fie corporativizat sub forma unor lanturi de restaurante; din Statele Unite si Spania, conceptul a migrat in restul Europei si acum a ajuns in Bucuresti. Pentru un popor de carnivori cum sunt romanii, care cred intr-o larga majoritate ca o masa fara carne nu e masa, churrascariile sunt un adevarat paradis: prin meniul Rodizio, obligatoriu in versiunea internationalizata a churrascariilor, clientii servesc, la un pret fix, diferite sampling-uri de carne prajita, in succesiune, pana cand se declara satui. Grill-urile facute din diferite carnuri (vita, porc, miel, pui, curcan etc.) sosesc pe rand, aduse de un chelner care taie dintr-o bucata mare de carne o portie cu dimensiunile dorite de client.
Churrascaria Carnivore este mai greu accesibila, fiind situata pe malul lacului Herastrau, printre salciile din spatele clubului Laguna Blu; de altfel, spatiul este inchiriat de la acestia. Restaurantul are si o terasa, dar, pe canicula de acum, este preferabil totusi restaurantul – spatios si luminos, cu pereti de geamuri. Amenajarea minimalista reduce drastic kitsch-ul exuberant si tipator al Braziliei la floricele multicolore, stelute, pestisori – toate facute din paie impletite si vopsite in culori vii, in maniera artei metisate naive din acel spatiu exotic; se insista, inevitabil, pe galben si verde, culorile nationale ale Braziliei. Cateva plasme contribuie si ele la culoarea locala, transmitand imagini din tara Carnavalul de la Rio.
Restaurantul are patru patroni: Olandezul Antoni Kuhnen, creierul proiectului, cu experienta in domeniul restaurantelor, romanul Alexandru Ivan si doi germani – Hans Jurg Bargenter si Willi Muller, investitor din grupul Angst, care se ocupa de aprovizionare.
Prepararea grill-urilor este parte din concept si ca atare transformata intr-un show – astfel, clientii pot privi bucatarul in timp ce prepara fripturile. Bucatarul este roman, dar a urmat cursuri de specializare in Brazilia – primul bucatar, Enemias Bandeira de Silva, a plecat din tara din cauza unei probleme legate de viza, detaliaza Dan Petrescu, PR al restaurantului.
Lista de bucate contine trei meniuri – meniul Rodizio care costa 79,9 de lei; un straniu meniu vegetarian (40 lei), ce contine legume la gratar (ciuperci, vinete, ceapa, dovlecei si altele); o adaptare locala de tip bussiness lunch, Luncheon Platters (35 de lei), sub forma un platou cu cinci feluri de fripturi, adresat celor in criza de timp (restaurantul garantand ca va fi adus in maximum 40 de minute, altfel banii fiind returnati). Chiar daca Luncheon Platters a fost gandit pentru pauza de masa a segmentului business, s-a dovedit a avea succes la femei – ele nu fac fata meniului Rodizio si prefera acest platou simplificat, care acum e disponibil toata ziua, nu doar la pranz. Atat pentru meniul Luncheon Platters, cat si pentru Rodizio salatele sunt la liber, clientii fiind invitati sa serveasca salate si garnituri de la un bufet aflat la intrare, puse in castroane si cuve de otel inoxidabil. Sunt nenumarate feluri, nu lipsesc fasolea neagra sau cea verde, orezul cu carne, ananasul, porumbul mixat cu legume, cartofii copti. Din pacate, salatele nu impresioneaza in mod deosebit – nici chiar fasolea neagra cu faina de manioc. De asemenea, nu prea am inteles ce cauta in acel spatiu exotic salata de vinete sau sfecla rosie. La masa, un chelner iti face un scurt instructaj – indicandu-ti un cartonas care trebuie intors de pe o parte pe alta – partea verde inseamna "mai vreau", iar partea verde "sunt satul" sau "fac o pauza". Conceptul este adus si el de afara, nu e o improvizatie locala. "Suntem singura churrascarie din Romania, ma lamureste chelnerul, care adauga ca exista o aproximare a conceptului in Sinaia, dar cu doar cinci feluri de fripturi", spune PR-ul localului. Grill-urile sosesc infipte intr-un cutit foarte lung, semanand cu o sabie – din care ti se taie o bucata de dimensiunea pe care o doresti (esti insa atentionat sa ai grija ca sunt 11 feluri care asteapta). Fiecare fel de gratar este explicat pe indelete de ospatar. Festinul incepe cu niste carnaciori, dupa care urmeaza puiul, aripioare si pulpe, excelent acompaniate de o paine prajita imbibata in mujdei, care taie gustul de gaina; ce lipsesc sunt inimioarele prajite de pui, parte clasica din oferta unei churrascatorii – "din pacate, explica Dan Petrescu, sef de sala si PR al restaurantului, se usuca repede puse pe grill si nu sunt deloc rentabile, asa ca am renuntat la ele – ca si la ficatei de altfel" –, o alta specie de carne la care s-a renuntat, de data aceasta pentru ca nu se consuma, fiind cea de curcan. Carnea de porc soseste sub forma de costite, ceafa si spate, iar mielul ca gratar din pulpa si pastrama intens condimentata. Carnea de vita, partea cea mai importanta din brandul brazilian al unei churrascarii, trebuie sa aiba cele mai multe versiuni culinare – in cazul de fata patru feluri – maminha (pulpa spate), fraldinia, cupim si cocoasa de vita; carnea de vita, mi se mai spune, este adusa direct din Brazilia. "In total, sunt minimum 11 feluri de grill-uri. si, daca un client le epuizeaza pe toate, le poate lua de la capat sau poate alege din felurile care i-au placut", mi se explica. Cum preturile sunt ridicate, targetul restaurantului sunt clientii din categoria business si mai ales strainii – "la o cpacitate de o suta de locuri, din care, in medie, 50-60 sunt ocupate pe seara, 60% sunt straini, 40% romani", spune Dan Petrescu.
