„Podoaba rece a vieţii”, expoziţia müncheneză alcătuită de sasul Ernest Wichner, un apropiat al scriitoarei, documentează viaţa privată şi politică a Hertei Müller, insistând asupra relaţiei sale cu Grupul de Acţiune Banat, gruparea literară a minorităţii germane care a năşit-o literar pe artistă.
„Nu ştiu de ce suntem aici”, spunea undeva Wittgenstein, „dar sunt aproape sigur că nu pentru a ne simţi bine.” Expoziţia „Podoaba rece a vieţii”, care se foloseşte, în titlu, de o sintagmă extrasă din opera scriitoarei, lasă să se întrevadă o percepţie asemănătoare: viaţa este o „podoabă”, o favoare făcută fiecăruia dintre noi; dar una rece, ostilă, care nu ne face neapărat fericiţi.
Fotografii din arhiva personală a scriitoarei
Expoziţia de la Literaturhaus din München, alcătuită de Ernest Wichner, un apropiat al scriitoarei, sas emigrat în Germania în aceiaşi sumbri ani ’80, este un eveniment, în primul rând pentru că Herta Müller a pus o graniţă dură între viaţa sa privată şi cărţile sau luările publice de cuvânt; lucru de înţeles la cineva a cărei intimitate a fost în repetate rânduri violată de prezenţa ubicuă a unei Securităţi care, în vizitele sale secrete în casă, lăsa câte o urmă ostentativă a „inspecţiilor” – un chiştoc în scrumieră, un tablou luat de pe perete. Este, deci, cu atât mai remarcabilă această expoziţie care scoate la iveală fotografii din arhiva scriitoarei, a familiei sau a prietenilor – Herta Müller la 18 ani, într-o fotografie desprinsă parcă de pe un panou de absolvire din provincie, sau, ceva mai târziu, făcând baie alături de prietenii săi din Grupul de Acţiune Banat; o altă imagine ne-o arată pe scriitoare într-o cameră din centrul de tranzit de la Nürnberg, călare pe stinghia unui pat supraetajat, privind peste umărul soţului la ceea ce pare a fi o ilustrată.
Dincolo de aceste imagini care aruncă o lumină discretă asupra vieţii private a artistei sunt imaginile care documentează aspectele politice ale unui artist „cu o cauză, cu o atitudine în lumea concretă şi reală” (Mircea Cărtărescu) – decupaje din cărţile sale, rapoarte din dosarul de Securitate „Cristina” extrase de presă. Evenimentul insistă asupra relaţiilor scriitoarei cu Grupul de Acţiune Banat, o grupare disidentă şi politică a scriitorilor saşi din Transilvania anilor ’70, în mijlocul căreia Herta Müller s-a format ca scriitor. „Ea (Herta Müller – n.r.) ne-a îndrumat să prezentăm şi AktionsGruppe Banat, ca grup de prieteni în care s-a format. De la ei, a spus-o inclusiv la Stockholm, a primit influenţe, indicaţii referitoare la ce cărţi sau scriitori noi să citească. Susţine asta chiar dacă e întrebată sau nu”, spune curatorul expoziţiei.
Expoziţie itinerantă
În 2011, expoziţia va poposi în România. Expoziţia, care este însoţită de prezenţa unui caiet de 50 de pagini (alcătuit de acelaşi neobosit Ernest Wichner), poate fi vizitată până pe 20 iunie.
Pe data de 6 mai va avea loc o dezbatere cu membrii Grupului de Acţiune Banat, majoritatea emigraţi în Germania (Johann Lippet, Gerhard Ortinau, William Totok, Richard Wagner şi, desigur, curatorul Ernest Wichner, membru al grupului).
Pe 20 mai, sub genericul „Şcoala vieţii”, Herta Müller se va întâlni cu publicul în incinta expoziţiei.
Între 25 septembrie şi 21 noiembrie, expoziţia va ajunge la Berlin, apoi la Stuttgart şi, probabil, în 2011, în România.
Herta Müller a pus o graniţă dură între viaţa sa privată şi cărţile sau luările publice de cuvânt; lucru de înţeles la cineva a cărei intimitate a fost adesea violată de Securitate
